luni, 21 iulie 2014

Cele mai mari cinci regrete



Bronnie Ware, o asistentă medicală din Australia care a petrecut mai mulţi ani din viață îngrijind pacienți aflați în ultimele 12 săptămâni ale vieţii lor, a adunat mărturiile acestora într-o carte numită The Top Five Regrets of the 


Dying.
O carte despre clarviziunea pe care oamenii o (re)capătă în amurgul vieţii şi despre ce putem învăţa din această înţelepciune.
“Când au fost întrebați despre ceea ce regretă, sau despre orice altceva ce ar face ceva diferit, o serie de teme comune au apărut iar și iar.” 

Iată cele mai mari cinci regrete, așa cum acestea i-au fost mărturisite…

1. Îmi doresc să fi avut curajul de să-mi fi trăit viaţa cu adevărat pentru mine, în loc să trăiesc viața pe care ceilalți au așteptat-o de la mine.

“Aceasta este cel mai frecvent regret. Când oamenii îşi dau seama că viaţa le este aproape de sfârșit, pot să o revadă cu claritate. Și este ușor de văzut cât de multe visuri au rămas neîmplinite. Majoritatea oamenilor nu își duc la bun sfârșit nici măcar jumătate dintre visurile. Și mor ştiind că aceast lucru s-a întâmplat din cauza alegerile pe care le au făcut sau nu le-au făcut. Sănătatea aduce cu sine o libertate pe care foarte puțini o conștientizează înainte de a o nu o mai avea.” 


2. Îmi doresc să nu fi trudit atât de mult.

“Acest regret a venit din partea fiecărui pacient de sex masculin pe care l-am îngrijit. Este modul lor de a regreta timpul pe care nu l-au petrecut alături de copii atunci când aceștia erau mici și timpul pe care nu l-au petrecut alături de partenerul de viață. Și de a le fi dor de acest timp. Femeile au vorbit și ele despre acest regret, însă cum cele mai multe dintre fac parte dintr-o generație mai veche, nu ele au fost cele care au întreținut familia. Toți bărbații pe care i-am îngrijit regretă profund faptul că au petrecut atât de mult timp din viață “alergând în câmpul muncii”, ca pe bandă rulantă, pentru a-și câștiga existența.” 


3. Îmi doresc să fi avut curajul de a-mi exprima sentimentele.

“Mulţi oameni își suprimă sentimentele pentru a nu-i “deranja” pe ceilalți. Pentru a “face pace” cu ei. Și, ca urmare, se cufundă într-o existență mediocră și nu devin niciodată ceea ce ar fi fost cu adevărat capabili să devină. Și mulți dezvoltă boli cauzate de amărăciunea, frustrarea şi resentimentele pe care, ca rezultat, le poartă cu sine.”


4. Îmi doresc să fi petrecut mai mult timp împreună cu prietenii.

“Adesea, oamenii nu realizează cu adevărat toate beneficiile pe care le aduc prieteniile de durată. Nu până în ultimele lor săptămâni de viață. Mulţi deveni atât de prinși în propriile existențe încât, de-a lungul anilor, lasă să pălească prieteniile de o viață. Au fost multe regrete profunde legate de timpul, atenția și efortul care nu a fost acordate prieteniilor. Tuturor le e dor de prieteni atunci când sunt pe moarte.” 


5. Îmi doresc să-mi fi dat voie să fiu mai fericit.

“Acesta este un regret surprinzător de des întâlnit. Mulţi oameni realizează doar la finalul vieților că fericirea este o alegere. Ei rămân blocați în tipare şi obiceiuri vechi . Aşa-numitul “confort” și așa-numita “familiaritate” le îneacă atât emoţiile cât și existențele. Teama de schimbare îi determină să pretindă față de ceilalți și față de sine că sunt mulţumiţi, când, de fapt. în adâncul sufletelor, tânjesc după o viață presărată cu hohote de râs și plăceri mai mult sau mai puțin vinovate.”


artist: Khalil Chishtee
sursa: http://webcultura.ro 

21 de comentarii:

  1. Toti avem regrete, in viata nu le putem face pe toate cum am vrea sau cum ar trebui. Emotionanta postarea, mereu vii cu lucruri interesante!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu siguranta e imposibil sa nu avem regrete...
      cred ca cele mentionate aici, ne sunt in mare parte comune tuturor, de aceea mi-am zis ca poate poate, citind vom avea un pic mai mult curaj, in felul asta micsorand numarul regretelor...
      in ceea ce ma priveste, prefer sa regret ca am facut ceva decat sa regret ca nu am facut, imaginadu-mi cat de bine ar fi fost...daca...

      multumesc ca treci pe aici si te bucuri alaturi de mine, citind :)

      Ștergere
  2. Alegerile acestea! :)
    Cred ca toti intuim cam ce ar trebui sa facem, cum sa traim si, totusi, alegem sa facem astfel incat cei de langa noi sa fie cat mai putin afectati de alegerile noastre... Insa, in momentul in care aleg sa nu-l deranjez pe cel drag fac o alegere cu bucurie - pentru ca fac ceva pentru bucuria / linistea etc celor dragi... Deci n-ar trebui sa regret...
    Ultimul regret aproape ca nu-l inteleg: cum ar putea sti cineva ca ar fi putut fi mai fericit decat a fost? Ma intreb aceasta "privind in urma" din punctul in care sunt: am fost (si sunt) fericita! As fi putut sa-mi permit a fi MAI fericita? Habar n-am cum! Am fost fericita si punct. :)

    Frumos punctat si e bine sa ne reamintim - cat mai des - ca nu suntem nemuritori. Multi au citit despre astfel de regrete, deseori in viata lor, si... merg inainte pe aceesi cale: muncesc mai mult decat ar trebui, poate; petrec prea putin timp cu prietenii si familia... :) Cred ca oricum ne-am trai viata ajungem sa regretam ceva, la final. Cred ca, de fapt, regretam ca se termina viata si mai putin modul in care am trait-o sau am fi putut s-o traim... :)
    Zile fericite iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sigur ca nu are cum sa stie cineva ca ar fi putut fi mai fericit pentru ca nu a incercat, regretul de aici venind, neincercand ramai cu senzatia ca ai fi putt fi ...MAI fericit :)
      tu esti o norocoasa :)

      Ștergere
  3. da, comune ne sunt tuturor...
    emotionant mesaj, Pandhoră, de gândit și acționat.
    ce trist e însă când tu faci diferiți pași și spui, vorbești și mângâi, dar pașii nu ți se-ntâlnesc deloc cu ai ceiluilalt (și nu mă refer aici neapărat la iubiri).
    te pup în fapt de seară, așa cum pot, de dincoace de ecran...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e imposibil de trait fara regrete, este in natura noastra sa tanjim mereu dupa ceva, cineva...
      te imbratisez draga Oana, fara nici un fel de regrete :)

      Ștergere
  4. oare daca am mai avea sansa sa ne mai traim o data viata, am schimba ceva, de dragul de a ne fi mai usor?! Oare nu experientele vietii - cu esecuri si împliniri, cu bucurii si tristeti, ne-au format si modelat si conferit întelepciunea prin care la mai devreme sau mai târziu gasim formula ideala pentru a ne trai clipele? nu cautam fiecare sa ne infrumusetam traiul, zi cu zi?!
    E bine sa tinem seama de sfaturile si experientele predecesorilor, sa respectam sentimentele celor din jurul nostru, este bine sa spunem ce simtim si sa traim fiecare zi cu pofta si chef si cu dragoste pentru semenii nostri. Se spune ca fiecaruia îi da Dumnezeu atât cât poate duce...

    te pup draga mea draga. O saptamâna de lucru cat mai usoara si timp liber cât mai placut! :-*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uneori acest "cat poate duce" e taaare greu de dus...

      mereu am zis ca iti trebuie curaj ca sa faci ce simti, ce doresti si nu ce asteapta lumea de la tine, pentru ca de cele mai multe ori, cu voie sau fara, cadem in aceasta capcana...

      pup si eu draga mea draga, multumesc de gandul bun! :*

      Ștergere
  5. Stii ca m-ai pus in încurcatura cu aceasta postare?
    Regretele sunt si vor fii mereu, chiar daca asa cum scrie Carmen am mai putea sa luam viata inca o data de la capat. Eu cred ca arta de a trai este curajul de a ocoli regretele......chiar daca sunt!
    pupici si îmbratisari si zile fara regrete! >:d<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. despre curaj ii spuneam si eu lui Carmen, un pic in alta directie :))
      concluzia mea e ca oricum, e imposibil sa nu ai regrete, important e ca acestea sa nu fie majore...

      te pupacesc si eu draga Minnie, zi vesela sa ai! :*

      Ștergere
  6. Este un subiect de discutat mai ales cum sunt eu la o varsta mai inaintata,sa nu spun batrana.Regrete sunt,indiferent de natura vietii tale.Acum constat ca sunt putine si nu mari.Depinde de curaj,cu cat si cu ce, te multumesti in viata.Eu nu mi-am dorit luna de pe cer,de acea regretele acum aproape le-am uitat.Sper si fetele mele sa aibe cat mai putine regrete in viata,asta e un lucru important.Toate cele bune si o viata fara regrete!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. esti inteleapta, Floarea! :)
      multumesc, la fel iti doresc si eu!

      Ștergere
  7. E un cerc vicios ! Dacă am fi încercat ceva diferit, am fi trăit cu regretul că nu am încercat altceva și tot așa mai departe. Nu poți să le încerci pe toate în viață, ar fi un haos obositor. Cred că (ne) alegem (cu) ceea ce ni se potrivește mai bine, fără să ne dăm seama.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e posibil sa fie asa, e posibil ca noi sa credem ca suntem cei care fac alegerile cand fond altcineva o face pentru noi...

      Ștergere
  8. oamenii regreta in general ceea ce n-au facut. cine realizeaza la timpul potrivit ca viata este atat de scurta?...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uneori ma gandesc ca asa suntem construiti, sa nu realizam acest lucru...

      Ștergere
  9. doua mari regrete am si eu....si le-am zarit in aici la tine...
    dar am si speranta ca va iesi soarele si pe strada mea la un moment dat... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daca e vorba de speranta, te afli la locul potrivit :)

      Ștergere
  10. Eu personal pot sa zic ca am impresia ca, daca voi avea capacitatea de a ma mai gandi la chestii din astea, (ceea ce ma cam indoiesc deoarece este mai probabil ca in ultimele mele saptamani de viata sa ma aflu intr-o stare de encefalopatie superimpusa pe o dementa preexistenta, deci voi fi prea confuz plus uituc ca sa regret ceva, sau, daca sunt norocos voi deceda subit prin infarct sau hemoragie cerebrala masiva si nu voi avea timp sa ma mai gandesc la vreun posibil regret), ca voi regreta ca nu am muncit mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  11. In alta ordine de idei remarc ca generatia australienilor intervievati de de acel lucrator sanitar nu pare a fi fost la curent cu cantecul Non, je Ne Regrette Rien, interpretat de dna Edith Paf, din care cauza im permit sa avansez ipoteza ca este posibil ca lista regretelor prezentate in acea lucrare sa fie influentata si cultural/geografic, nu numai generational. Ca eu inca de la 13 ani mi-am luat ca Motto acel cantec tocmai ca sa tai d epe lista regretele mai sus mentionate, lasandu-mi lista libera pt alt gen de regrete, de ex cel mentionat de mine mai sus, si anume acela ca am fost prea indolent.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tuma duci de multe ori cu gandul la "Oblomov" dar stiu, este evident faptul ca esti departe de ce semnifica acest personaj :))

      Ștergere