O creatie de geniu care a debutat cu un fiasco rasunator

Pentru istoria muzicii, ziua de 3 martie aminteste un fapt ciudat. In aceasta zi a anului 1875 a avut loc la Opera Comica din Paris premiera operei Carmen de Georges Bizet, una din marile creatii ale muzicii mondiale, soldata atunci cu un esec de rasunet.
Sala era dezgustata de spectacolul la care asista. Arii, recitative, duete, scene, coruri, toate pareau anoste, desi numai dupa cateva luni urmau sa cucereasca publicul european si chiar in zilele noastre inca mai fac deliciul melomanilor. In acea seara insa pareau de nesuportat.
Intregul public era dezgustat. Elitele, formate din domni in costume de ceremonie si doamne care isi fluturau evantaiul prin loje, erau revoltate pentru fapul ca autorul isi permisese sa desfasoare pe scena nu printese inamorate, nu domni gata pregatiti de duel, cum era obiceiul, ci niste tigani contrabandisti din Pirinei (pe atunci, termenul de rrom nu se iventase inca).
Tiganii treceau muntii cu sacii lor incarcati si mituiau intreaga vama folosindu-se de gratiile tinerelor femei, a caror tinuta morala dezgusta spectatorul.
Intelectualii asezati in fotoliile raspandite la parterul salii nu intelegeau cum de a putut Bizet sa dea glas unor teme melodice inspirate din carciumile spaniole (Habanera, Seguidilla si altele).
Multimea de la balcon fluiera si huiduia gesturile prostituatei Carmen, atunci cand incerca sa-l seduca pe chipesul Don Jose, un biet soldat, pe care-l astepta dupa colt logodnica inocenta, ca sa-i aduca vesti si merinde de la mama.
Este greu de inteles cum se face ca, in acea epoca a secolului al XIX-lea, pe care il numim astazi "secolul luminii", amatorii muzicii de opera si-au concentrat toata atentia pe fondul narativ, lipsit de importanta intr-o compozitie muzicala si n-au stat sa reflecteze mai mult la valorile temelor melodice, ale efectelor armonice si sublimului ansamblu muzical, decat la conflictul epic, naiv si prozaic.
La insucces a contribuit in mare masura si organizarea spectacolului, cu decoruri simpliste si cu pauze lungi si plicticoase. Dupa ultimul act, sala se golise mai mult de jumatate. A fost un fiasco total.
Opera va cunoaste insa gloria la Viena, unde este reluata la numai cateva luni de la premiera pariziana, in octombrie 1875, cand insa compozitorul nu mai era in viata. Murise la fix 3 luni de la premiera, in ziua de 3 iunie 1875, fiindu-i fatala o baie prea rece, in apele invoburate ale Senei. Avea doar 36 de ani.
Acolo, la Viena, compozitorul Brahms, entuziasmat de compozitia lui Bizet, a participat la 20 de spectacole. Acolo erau prezente toate somitatile lumii muzicale, in frunte cu pretentiosul Richard Wagner si cu Ceaikovski, care scria in insemnarile sale: "prevad ca in urmatorul deceniu Carmen va deveni cea mai apreciata opera de pe planeta".
Nu gresea Ceaikovski in profetia sa. In scut timp, Carmen avea sa nu lipseasca din repertoriul niciuneia din operele lumii si ajungea piatra de incercare a multor solisti, dornici sa se afirme. Numele lor sunt inserate si astazi cu mandrie in enciclopediile lumii si nu ma sfiesc sa recunosc ca printre ei nu lipseste o romanca: Angela Gheorgiu.
De-a lungul timpului, cantoul romanesc a excelat pe scenele autohtone, dar si internationale cu nume pe care le-a consacrat tocmai rolul titular din Carmen: Maria Moreau, Maria Snejina, Elena Cernei, Zenaida Pally, Viorica Cortez, iar daca am omis pe cineva, imi cer scuze.
Dupa parerea unora insasi faima renumitei Maria Meneghini Callas se datoreaza in mare masura interpretarii de exceptie a rolului Camen.
Numai Georges Bizet, geniul care a compus poate cel mai cantat spectacol de opera din lume, n-a avut sansa sa guste nici macar o picatura din propria glorie. Osemintele lui zac si astazi in cimitirul Pere Lachaise din Paris.

Sic transit gloria mundi!

sursa: http://www.ziare.com