luni, 31 martie 2014

Nichita Stanescu - A mea

Singurateca ea mă asteapta să-i vin acasa,   

In lipsa mea ea se gindeste numai la mine,
ea cea mai draga si cea mai aleasa
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singuratate
ea sta si spala tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
si tocmai să calce pe dinsa licheaua.
Ea spala zidul casei cu mâna ei
si atirna pe dinsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
cazut de la usa-n ecouri.
Ea isi asteapta barbatul betiv
Ca să-i vina acasa
si degetele albe si le misca lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasa.
Pregatindu-i-le de dezbatat
ea tine în boluri si zeama acra,
parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat
să nu greseasca barbatul niciodata                     Nichita Stanescu si Dora
drumul predestinat.



5 comentarii:

  1. ... Muza sublima, Dora lui Nichita Stanescu...
    Pe când eu ma pregateam pentru bacalaureat, Nichita s-a însurat cu Todorița Tărâță... altfel as mai fi putut visa ca într-o zi va aparea în viata mea :)) Gata cu gluma... Superba poezie ai ales, draga mea draga!
    te pup. Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. poate zilele urmatoare voi posta un interviu al sotiei lui Nichita...
    e atat de multa dragoste in ceea ce povesteste ea, dragoste si bun simt...
    stiu ca amandoua avem o slabiciune pentru el, ma bucur ca-i savuram cuvintele impreuna :)
    somn usor!

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos! poezia poetului poate stârni poezia intimă a fiecăruia.

    RăspundețiȘtergere
  4. După Blaga, pe el îl iubesc cel mai mult.
    Restul este...frunză verde de albastru și atâtea... necuvinte!
    Frumoasă poezie, frumoasă dragoste, frumos gestul tău, Pandora! :)

    https://www.youtube.com/watch?v=12Nwn1rNf7Y

    RăspundețiȘtergere