Povestea unui brand de la 1878 „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare“

Dintr-o prăvălie înghesuită, pe strada Bazaca, în anul 1878, „La vulturul de mare cu peştele în ghiare“ a devenit, în anii interbelici, unul dintre cele mai elegante şi cunoscute magazine ale Bucureştilor. Pânzeturile multe, felurite, preţurile pentru toate buzunarele, depozitul spaţios mărginit de trei străzi

centrale – toate au contribuit la transformare. Dar, mai presus de toate, a fost ampla campanie publicitară desfăşurată de magazin, prin intermediul graficianului H. Furch.În 1878, când a ales pentru prăvălia deschisă în centrul comercial al Capitalei o denumire colorată şi stufoasă, Theodor Atanasiu putea foarte bine să dea chix. Exista posibilitatea ca „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare“ să nu reuşească să intre în conştiinţa bucureştenilor amatori de pânzeturi, mai cu seamă că numele n-avea nimic de-a face cu profilul negoţului. Pe de altă parte însă, am putea considera că exista în epocă o modă a denumirilor sprinţare: târgul Bucureştilor era doldora de cârciumi, bodegi şi prăvălii cu firme gen „La trei ochi sub plapomă“, „La trei chiftele“, „La Cămila de Aur“, „La Balonul Naţional“ etc.
Şi dacă numele firmei a fost, poate, cea mai bună reclamă în primele decenii de viaţă ale prăvăliei de pe strada Bazaca, în anii interbelici, Atanasie Th. Atanasiu (fiul fondatorului) şi asociaţii săi s-au dat pe mâna graficianului H. Furch. Un nume al genului, acesta realizase încă din anul 1923 afişe publicitare ingenioase pentru un alt magazin cunoscut în perioadă, „La Ruleta“ din Piaţa Sf. Gheorghe.„Veniţi la noi, Doamnă“. Potrivit lui Marian Petcu, în lucrarea O istorie ilustrată a publicităţii româneşti, graficianul H. Furch a realizat, între anii 1925-1935, foarte multe casete publicitare pentru magazinul „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare“. A fost, însă, o campanie de promovare în toată regula, cu calendare editate de administraţia magazinului, cu anunţuri, cu foi volante, cu reclame plasate pe cutiile cu chibrituri şi, mai cu seamă, cu machete publicitare care au împânzit publicaţiile timpului. Le găseşti mai ales în săptămânalul modern „Realitatea ilustrată“ – afişe diverse, atrăgătoare, cu linii elegante, bogate în informaţii

necesare potenţialilor clienţi.Aici, o tânără japoneză purtând un chimono, învăluită în ramuri de cireş (cu informaţia-cheie că metrul de crepon japonez costă 39 de lei), dincolo, o corabie cu pânze albe, impecabile (cu mesajul: „Albituri dela 1878 mare specialitate a magazinului“), în alt afiş, o doamnă înaltă, suplă, îmbrăcând⁄dezbrăcând un furou în spatele unui paravan, pe care se străduieşte să-l dărâme un căţel (cu informaţia utilă: „Albituri pentru lingerie şi trusouri“), în apropierea Crăciunului, un Moş Crăciun făcând cu ochiul şi transmiţând „doamnei“ – oricărei doamne – un mesaj important: „Veniţi la noi, şi vă veţi convinge Doamnă, că în toate raioanele noastre puteţi găsi cele mai fermecătoare şi practice cadouri. Întotdeauna complect asortat cu ultimele noutăţi: Pânzeturi, chiffoane, stofe, mătăsuri, cretoane, perdele de reţea, storuri, covoare, preşuri, dantele, ciorapi, articole de mercerie etc. – într-un cuvânt tot ce pretinde gospodăria, reputaţia magazinului nostru este cea mai bună garanţie că, calităţile (sic!) şi preţurile sunt ne’ntrecute“.   
Ameninţat cu demolarea, magazinul se mută. Oferta magazinului cu nume îndrăzneţ era cu-adevărat bogată şi redată potrivit regulilor (franţuzite) ale epocii: „flanelete călduroase“, „eponjuri“, „poplinuri şi zefiruri“, „percal“, „tissu anglais“, „rochiţe albe pentru tennis“, „americă, pânză vultur, olanduri, picheturi fine“, „crêpe de Chine, musulin princess, kascha de lână“. Semnătura artistului grafic era plasată, mic, fără să deranjeze, într-o laterală a afişului, alături de anul realizării, iar partea de jos a machetelor publicitare arăta la fel, indiferent de produsul promovat, cuprinzând sigla magazinului, numele stilizat al societăţii, „Theodor Atanasiu&Co“ şi adresa: strada Bazaca 1, strada Carol 76-78-80-82, strada Halelor 21. Magazinul cu pânzeturi era, aşadar, suficient de spaţios, de vreme ce era plasat pe un teren cuprins între trei străzi.
Când a fost clar că zona Carol-Bazaca-Moşilor urma să fie demolată, în

conformitate cu planurile de sistematizare ale urbei (Primăria iniţiase formele de expropriere a 111 imobile, pentru a putea prelungi Bulevardul Colţei), principalii acţionari ai societăţii „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare“ s-au repliat şi au prezentat Primăriei o propunere care să fie pe placul ambelor părţi. Potrivit „Gazetei Municipale“ din 17 mai 1936, firma ceda clădirile care cădeau sub incidenţa exproprierii în schimbul unui teren din apropiere, pe care se afla atunci Piaţa Sf. Anton. Cerea, de asemenea, un termen de 8 luni, necesar pentru construirea noului sediu al magazinului „La Vulturul...“, astfel încât firma să nu-şi înceteze activitatea. Sediul nou – şi astăzi în picioare, la intersecţia străzii Bărăţiei cu Calea Moşilor – a funcţionat până după Al Doilea Război Mondial, la naţionalizare, iar vechea firmă a fost actualizată şi resuscitată în anii ’70-’80.

   
sursa: www.historia.ro


De la Mucegai Ales am aflat ca sigla "La Vulturul de mare...", nu este chiar originala.El mi-a spus ca asa arata si stema Histriei. Am scormonit putin si am aflat ca lucrurile stau chiar asa, stema Histriei fiind reprezentata de un vultur cu un delfin in gheare :)