duminică, 16 martie 2014

Povestea unui brand de la 1878 „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare“

Dintr-o prăvălie înghesuită, pe strada Bazaca, în anul 1878, „La vulturul de mare cu peştele în ghiare“ a devenit, în anii interbelici, unul dintre cele mai elegante şi cunoscute magazine ale Bucureştilor. Pânzeturile multe, felurite, preţurile pentru toate buzunarele, depozitul spaţios mărginit de trei străzi
centrale – toate au contribuit la transformare. Dar, mai presus de toate, a fost ampla campanie publicitară desfăşurată de magazin, prin intermediul graficianului H. Furch.În 1878, când a ales pentru prăvălia deschisă în centrul comercial al Capitalei o denumire colorată şi stufoasă, Theodor Atanasiu putea foarte bine să dea chix. Exista posibilitatea ca „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare“ să nu reuşească să intre în conştiinţa bucureştenilor amatori de pânzeturi, mai cu seamă că numele n-avea nimic de-a face cu profilul negoţului. Pe de altă parte însă, am putea considera că exista în epocă o modă a denumirilor sprinţare: târgul Bucureştilor era doldora de cârciumi, bodegi şi prăvălii cu firme gen „La trei ochi sub plapomă“, „La trei chiftele“, „La Cămila de Aur“, „La Balonul Naţional“ etc.
Şi dacă numele firmei a fost, poate, cea mai bună reclamă în primele decenii de viaţă ale prăvăliei de pe strada Bazaca, în anii interbelici, Atanasie Th. Atanasiu (fiul fondatorului) şi asociaţii săi s-au dat pe mâna graficianului H. Furch. Un nume al genului, acesta realizase încă din anul 1923 afişe publicitare ingenioase pentru un alt magazin cunoscut în perioadă, „La Ruleta“ din Piaţa Sf. Gheorghe.„Veniţi la noi, Doamnă“. Potrivit lui Marian Petcu, în lucrarea O istorie ilustrată a publicităţii româneşti, graficianul H. Furch a realizat, între anii 1925-1935, foarte multe casete publicitare pentru magazinul „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare“. A fost, însă, o campanie de promovare în toată regula, cu calendare editate de administraţia magazinului, cu anunţuri, cu foi volante, cu reclame plasate pe cutiile cu chibrituri şi, mai cu seamă, cu machete publicitare care au împânzit publicaţiile timpului. Le găseşti mai ales în săptămânalul modern „Realitatea ilustrată“ – afişe diverse, atrăgătoare, cu linii elegante, bogate în informaţii
necesare potenţialilor clienţi.Aici, o tânără japoneză purtând un chimono, învăluită în ramuri de cireş (cu informaţia-cheie că metrul de crepon japonez costă 39 de lei), dincolo, o corabie cu pânze albe, impecabile (cu mesajul: „Albituri dela 1878 mare specialitate a magazinului“), în alt afiş, o doamnă înaltă, suplă, îmbrăcând⁄dezbrăcând un furou în spatele unui paravan, pe care se străduieşte să-l dărâme un căţel (cu informaţia utilă: „Albituri pentru lingerie şi trusouri“), în apropierea Crăciunului, un Moş Crăciun făcând cu ochiul şi transmiţând „doamnei“ – oricărei doamne – un mesaj important: „Veniţi la noi, şi vă veţi convinge Doamnă, că în toate raioanele noastre puteţi găsi cele mai fermecătoare şi practice cadouri. Întotdeauna complect asortat cu ultimele noutăţi: Pânzeturi, chiffoane, stofe, mătăsuri, cretoane, perdele de reţea, storuri, covoare, preşuri, dantele, ciorapi, articole de mercerie etc. – într-un cuvânt tot ce pretinde gospodăria, reputaţia magazinului nostru este cea mai bună garanţie că, calităţile (sic!) şi preţurile sunt ne’ntrecute“.   
Ameninţat cu demolarea, magazinul se mută. Oferta magazinului cu nume îndrăzneţ era cu-adevărat bogată şi redată potrivit regulilor (franţuzite) ale epocii: „flanelete călduroase“, „eponjuri“, „poplinuri şi zefiruri“, „percal“, „tissu anglais“, „rochiţe albe pentru tennis“, „americă, pânză vultur, olanduri, picheturi fine“, „crêpe de Chine, musulin princess, kascha de lână“. Semnătura artistului grafic era plasată, mic, fără să deranjeze, într-o laterală a afişului, alături de anul realizării, iar partea de jos a machetelor publicitare arăta la fel, indiferent de produsul promovat, cuprinzând sigla magazinului, numele stilizat al societăţii, „Theodor Atanasiu&Co“ şi adresa: strada Bazaca 1, strada Carol 76-78-80-82, strada Halelor 21. Magazinul cu pânzeturi era, aşadar, suficient de spaţios, de vreme ce era plasat pe un teren cuprins între trei străzi.
Când a fost clar că zona Carol-Bazaca-Moşilor urma să fie demolată, în
conformitate cu planurile de sistematizare ale urbei (Primăria iniţiase formele de expropriere a 111 imobile, pentru a putea prelungi Bulevardul Colţei), principalii acţionari ai societăţii „La Vulturul de mare cu peştele în ghiare“ s-au repliat şi au prezentat Primăriei o propunere care să fie pe placul ambelor părţi. Potrivit „Gazetei Municipale“ din 17 mai 1936, firma ceda clădirile care cădeau sub incidenţa exproprierii în schimbul unui teren din apropiere, pe care se afla atunci Piaţa Sf. Anton. Cerea, de asemenea, un termen de 8 luni, necesar pentru construirea noului sediu al magazinului „La Vulturul...“, astfel încât firma să nu-şi înceteze activitatea. Sediul nou – şi astăzi în picioare, la intersecţia străzii Bărăţiei cu Calea Moşilor – a funcţionat până după Al Doilea Război Mondial, la naţionalizare, iar vechea firmă a fost actualizată şi resuscitată în anii ’70-’80.
   
sursa: www.historia.ro


De la Mucegai Ales am aflat ca sigla "La Vulturul de mare...", nu este chiar originala.El mi-a spus ca asa arata si stema Histriei. Am scormonit putin si am aflat ca lucrurile stau chiar asa, stema Histriei fiind reprezentata de un vultur cu un delfin in gheare :)


18 comentarii:

  1. ce istorie fascinanta si cât de bine te-ai documentat! draga mea draga, acest articol este încântator! este ca o intoarcere în timp, am citit totul cu mare placere.
    te pup. sa ai o duminica minunata! Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, stii ca iubesc genul asta de povesti :)

      cladirea in care a functionat atat de mult timp acest magazin pe care l-am mai prins si eu in copilarie exista si acum, este sediul unei banci...
      imi amintesc ca mergeam cu bunica mea la acest magazin ca sa cumparam tot felul de materiale pe care le duceam la croitor pentru rochite, bunicii mele ii placea sa avem rochii la fel :)
      imi amintesc perfect scara in forma de scoica situata in mijlocul magazinului, nu stiu din ce material era, sigur nu marmura, imi mai amintesc rafturile din lemn si mirosul stofelor si felul in care vanztorii le rulau, mi se pareau niste magicieni :)

      te pupacesc si eu draga mea draga, duminica cu soare iti doresc! :)

      Ștergere
    2. Acest articol este furat din cartea mea O ISTORIE ILUSTRATA A PUBLICITATII ROMANESTI, aparuta la Editura Tritonic, Bucuresti, 2002.
      Cu astfel de hotii se ocupa chiar una dintre fostele mele studente.
      Cu eterne regrete,
      Marian Petcu, Universitatea din Bucuresti.

      Ștergere
    3. imi pare extrem de rau pentru nedreptatea care vi se face...
      cred ca exista totusi procedee legale pentru a regla lucrurile, sper ca va folositi de ele...
      va doresc recunoastere si reusita!

      Elena Lupescu

      Ștergere
  2. Un periplu istoric fascinant! Alte vremuri, alte gusturi... Amuzante denumirile alese pentru magazinele de atunci. Dar şi ce varietate de mărfuri de calitate. Astăzi... luăm haine "de-a gata", nuu ne mai deranjăm să mergem la croitor.
    O duminică frumoasă, dragă Pandhora! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. denumiri care de multe ori nu aveau legatura cu ce se vindea in magazin, asta mi se pare absolut haios :)
      ma gandeam acum la croitorii, au ramas atat de putine pentru ca nimeni nu mai are timp sa astepte sa-i fie facuta o haina, sa mearga la probe...micile croitorii au disparut, au ramas doar mai mult sau mai putin obscure "case de moda" care pe bani foarte multi iti fac ceva "personalizat"...
      o duminica vesela alaturi de micuta Sara iti doresc! :)

      Ștergere
  3. Nu stiam de acest magazin, dar mi-a placut ca te-ai documentat ca la carte, si ne-ai spus o poveste frumoasa despre timpuri si negoturi demult apuse. O zi faina sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu am nici un merit decat acela de a "scormoni" in cautarea a ceea ce imi place si Bucurestiul de altadata cu bunele si ne-bunele lui, este unul dintre aceste subiecte :)
      asa cum ii spuneam si lui Carmen, imi amintesc acest magazin din copilarie, motiv pentru care povestea imi este de doua ori mai draga :)
      o zi frumoasa iti doresc si eu!

      Ștergere
  4. Poate ar fi simpatic sa afli ca sigla aia nu a fost creata ci copiata. Vulturul de mare cu pestele in gheare este stema Histriei.
    Frumos reportaj oricum. Mi-a placut

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. chiar ma bucur ca ti-a placut, tu ai spirit de artist, critic,cinic, dar artist :)

      nu stiam nimic despre stema Histriei, ma incanta ca am aflat ceva nou, multumesc :)

      Ștergere
  5. Un nume ciudat pentru un magazin, mai ales de panzeturi. Dar m-a atras, sa citesc despre vremurile trecute. Si zau, as cumpara niste crepon japonez :)

    RăspundețiȘtergere
  6. omg incredibil este magazinul copilariei mele-aici veneam cu nana mea sa-=mi cumpere uniforme si materiale pt rochite-de aici isi lua changean materialul misterios ce facea ape din culori diferite, sau shantung pentru taioare-era in spatele magazinului cocor-cind s-a inchis am plins jur

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. acolo este si acum doar ca in acel spatiu functioneaza o banca...

      deci stii despre ce vorbesc, nu-i asa ca ai regasit atmosfera aceea din alte timpuri, alte mirosuri, alti oameni? :)

      Ștergere
  7. Ce draguț sa fii citat in asemenea context! Mulțumesc Pandhoraa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. as zice ca mucegaiul este o constanta a tuturor timpurilor...
      bine, tu esti un...Mucegai Ales :)

      Ștergere