Aici, Nichita Stanescu s-a lasat pacalit de greutatea picioarelor in care i se lasase efectul nu totdeauna euforic al licorii alcoolice si se credea inradacinat. Oamenii nu zac fixati in pamant, ci au posibilitatea sa hoinareasca, fie doar cu mintea, asa cum, daca florile si-ar darui pasari, nu ar fi nevoie sa le taie, cum se taie gainile inainte de a fi oparite, jumulite si bagate la fiert in oala.
Liviu Velar : nu stiu daca este chiar asa... mie una nu-mi plac buchetele de flori...e adevarat, ca efect vizual sunt frumoase...dar ma intristeaza ca florile acelea mor... de asta ce a spus Nichita mi se pare frumos de adevarat...
Sărut mâna Pandhora ! Eu cred ca florile prin dăruire nu mor pentru că sensul dăruirii este mult prea profund pentru a fi considerat un simplu gest ale cărui urmări se pot socoti.Omul , în schimb , dăruieşte de la sentimente până la a se dărui pe sine însuşi aşa că dacă o floare ar putea dărui un om n-o va putea face decât dăruind un tot aşa cum este plin de sensuri şi înţelesuri fără a risca să taie . Iar dacă totusi ar risca eu cred că sufletul ar fi cel ales spre dăruire ceea ce presupune ca şi floarea la rândul ei să aibe suflet . Asta ca să despic firul şi adâncul înţeles .
SoriN : ai despicat firul foarte frumos...:) dar pe mine tot ma intristeaza florile taiate... candva se faceau sacrificii umane zeilor...era tot un fel de dar...dar lumea se schimba...florile nu sunt oameni :)
un OM, niciodata nu se va simti rupt, chiar daca devine dezradacinat...dar ce crunt e cand o floare iti taie rasuflarea, iti taie timpul, iti taie visele, pentru ca acolo ar putea actiona o gingasie inmiresmata...si stau si ma gandesc...omul dezradacinat, nemaibeneficiind de seva vietii, mai poate fi ciuntit asemeni unei flori? i se poate taia inima in "V", pentru a rezista mai aprig?...nu stiu...tot ce stiu e ca am divagat...scuze pandhora...
Carpe Diem :nu...nu ai divagat...ai continuat, nuantand ideea... stiu ca te doare "rasadirea" in alt pamat...e doar un pamat mai harnitor si la un moment dat te vei intoarce Ionut....sunt sigura de asta >:D<
Aici, Nichita Stanescu s-a lasat pacalit de greutatea picioarelor in care i se lasase efectul nu totdeauna euforic al licorii alcoolice si se credea inradacinat. Oamenii nu zac fixati in pamant, ci au posibilitatea sa hoinareasca, fie doar cu mintea, asa cum, daca florile si-ar darui pasari, nu ar fi nevoie sa le taie, cum se taie gainile inainte de a fi oparite, jumulite si bagate la fiert in oala.
RăspundețiȘtergereLiviu Velar : nu stiu daca este chiar asa...
RăspundețiȘtergeremie una nu-mi plac buchetele de flori...e adevarat, ca efect vizual sunt frumoase...dar ma intristeaza ca florile acelea mor...
de asta ce a spus Nichita mi se pare frumos de adevarat...
Nichita...ce splendoare de om...cât despre întrebarea lui, nu găsesc un răspuns mulțumitor...
RăspundețiȘtergereVera : probabil ca nici nu exista unul care sa ne multumeasca pe toti...
RăspundețiȘtergerelas ideea si senzatia asa cum este, exploziva, caci un cuvant disecat n-ar mai inseamna nimic...
RăspundețiȘtergereDezrădăcinare? Poate ăsta-i cuvântul..., nu ştiu.
RăspundețiȘtergereErys : asa sa fie...
RăspundețiȘtergereMax Peter : oare exista un cuvant potrivit?nu cred...
RăspundețiȘtergereSărut mâna Pandhora !
RăspundețiȘtergereEu cred ca florile prin dăruire nu mor pentru că sensul dăruirii este mult prea profund pentru a fi considerat un simplu gest ale cărui urmări se pot socoti.Omul , în schimb , dăruieşte de la sentimente până la a se dărui pe sine însuşi aşa că dacă o floare ar putea dărui un om n-o va putea face decât dăruind un tot aşa cum este plin de sensuri şi înţelesuri fără a risca să taie . Iar dacă totusi ar risca eu cred că sufletul ar fi cel ales spre dăruire ceea ce presupune ca şi floarea la rândul ei să aibe suflet .
Asta ca să despic firul şi adâncul înţeles .
SoriN : ai despicat firul foarte frumos...:)
RăspundețiȘtergeredar pe mine tot ma intristeaza florile taiate...
candva se faceau sacrificii umane zeilor...era tot un fel de dar...dar lumea se schimba...florile nu sunt oameni :)
Oamenii se oferă greu, se taie singuri şi apoi pansamente...
RăspundețiȘtergereDan :greu de oferit...greu de pastrat...:)
RăspundețiȘtergeresi daca sunt smulsi din radacina :)
mult adevar a grait; poate la ghiveci :)
RăspundețiȘtergereSophie : e si asta o idee :))
RăspundețiȘtergereDe la cap în jos, ca în cap sunt numai prostii si rautati.
RăspundețiȘtergereBună scumpo!
RăspundețiȘtergereO întrebare la care
nu știu să răspund!
Un weekend de vis îți doresc!
Te îmbrățișez cu drag!
Dan: poate ca da...
RăspundețiȘtergerede aici sa fi pornit expresia "gandesti cu picioarele"? :)
*ELENA* : nu cred ca stie cineva cu adevarat raspunsul :)
RăspundețiȘtergerete imbratisez si eu...w-end cat mai placut iti doresc :)
Eu nu m-as risca sa duc la floarea mea pereche un om.
RăspundețiȘtergereFilip : norocoasa floare in cazul asta :)
RăspundețiȘtergereun OM, niciodata nu se va simti rupt, chiar daca devine dezradacinat...dar ce crunt e cand o floare iti taie rasuflarea, iti taie timpul, iti taie visele, pentru ca acolo ar putea actiona o gingasie inmiresmata...si stau si ma gandesc...omul dezradacinat, nemaibeneficiind de seva vietii, mai poate fi ciuntit asemeni unei flori? i se poate taia inima in "V", pentru a rezista mai aprig?...nu stiu...tot ce stiu e ca am divagat...scuze pandhora...
RăspundețiȘtergereCarpe Diem :nu...nu ai divagat...ai continuat, nuantand ideea...
RăspundețiȘtergerestiu ca te doare "rasadirea" in alt pamat...e doar un pamat mai harnitor si la un moment dat te vei intoarce Ionut....sunt sigura de asta >:D<