vineri, 30 septembrie 2011

Despre a darui...


Dacă florile şi-ar dărui oameni la fel cum oamenii îşi oferă flori, de unde ar fi tăiaţi oamenii?


Nichita Stanescu



foto: Sorin Onisor

22 de comentarii:

  1. Aici, Nichita Stanescu s-a lasat pacalit de greutatea picioarelor in care i se lasase efectul nu totdeauna euforic al licorii alcoolice si se credea inradacinat. Oamenii nu zac fixati in pamant, ci au posibilitatea sa hoinareasca, fie doar cu mintea, asa cum, daca florile si-ar darui pasari, nu ar fi nevoie sa le taie, cum se taie gainile inainte de a fi oparite, jumulite si bagate la fiert in oala.

    RăspundețiȘtergere
  2. Liviu Velar : nu stiu daca este chiar asa...
    mie una nu-mi plac buchetele de flori...e adevarat, ca efect vizual sunt frumoase...dar ma intristeaza ca florile acelea mor...
    de asta ce a spus Nichita mi se pare frumos de adevarat...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nichita...ce splendoare de om...cât despre întrebarea lui, nu găsesc un răspuns mulțumitor...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vera : probabil ca nici nu exista unul care sa ne multumeasca pe toti...

    RăspundețiȘtergere
  5. las ideea si senzatia asa cum este, exploziva, caci un cuvant disecat n-ar mai inseamna nimic...

    RăspundețiȘtergere
  6. Dezrădăcinare? Poate ăsta-i cuvântul..., nu ştiu.

    RăspundețiȘtergere
  7. Max Peter : oare exista un cuvant potrivit?nu cred...

    RăspundețiȘtergere
  8. Sărut mâna Pandhora !
    Eu cred ca florile prin dăruire nu mor pentru că sensul dăruirii este mult prea profund pentru a fi considerat un simplu gest ale cărui urmări se pot socoti.Omul , în schimb , dăruieşte de la sentimente până la a se dărui pe sine însuşi aşa că dacă o floare ar putea dărui un om n-o va putea face decât dăruind un tot aşa cum este plin de sensuri şi înţelesuri fără a risca să taie . Iar dacă totusi ar risca eu cred că sufletul ar fi cel ales spre dăruire ceea ce presupune ca şi floarea la rândul ei să aibe suflet .
    Asta ca să despic firul şi adâncul înţeles .

    RăspundețiȘtergere
  9. SoriN : ai despicat firul foarte frumos...:)
    dar pe mine tot ma intristeaza florile taiate...
    candva se faceau sacrificii umane zeilor...era tot un fel de dar...dar lumea se schimba...florile nu sunt oameni :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Oamenii se oferă greu, se taie singuri şi apoi pansamente...

    RăspundețiȘtergere
  11. Dan :greu de oferit...greu de pastrat...:)
    si daca sunt smulsi din radacina :)

    RăspundețiȘtergere
  12. mult adevar a grait; poate la ghiveci :)

    RăspundețiȘtergere
  13. De la cap în jos, ca în cap sunt numai prostii si rautati.

    RăspundețiȘtergere
  14. Bună scumpo!
    O întrebare la care
    nu știu să răspund!
    Un weekend de vis îți doresc!
    Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  15. Dan: poate ca da...
    de aici sa fi pornit expresia "gandesti cu picioarele"? :)

    RăspundețiȘtergere
  16. *ELENA* : nu cred ca stie cineva cu adevarat raspunsul :)
    te imbratisez si eu...w-end cat mai placut iti doresc :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Eu nu m-as risca sa duc la floarea mea pereche un om.

    RăspundețiȘtergere
  18. Filip : norocoasa floare in cazul asta :)

    RăspundețiȘtergere
  19. un OM, niciodata nu se va simti rupt, chiar daca devine dezradacinat...dar ce crunt e cand o floare iti taie rasuflarea, iti taie timpul, iti taie visele, pentru ca acolo ar putea actiona o gingasie inmiresmata...si stau si ma gandesc...omul dezradacinat, nemaibeneficiind de seva vietii, mai poate fi ciuntit asemeni unei flori? i se poate taia inima in "V", pentru a rezista mai aprig?...nu stiu...tot ce stiu e ca am divagat...scuze pandhora...

    RăspundețiȘtergere
  20. Carpe Diem :nu...nu ai divagat...ai continuat, nuantand ideea...
    stiu ca te doare "rasadirea" in alt pamat...e doar un pamat mai harnitor si la un moment dat te vei intoarce Ionut....sunt sigura de asta >:D<

    RăspundețiȘtergere