duminică, 26 octombrie 2014

Trista poveste a Domnitei Balasa, printesa marilor patimiri brancovene

Am simtit nevoia unei continuari a postarii de vineri si asta pentru ca povestea acestei biserici merita sa fie cunoscuta ca sa-i fie mai bine inteleasa existenta si poate chiar si rezistenta.

19 comentarii:

  1. Foarte fain scrisă povestea ta! Emoțiile ...vibrează printre rânduri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si pe mine m-a emotionat si mi s-a parut potrivita ca o continuare a imaginilor de vineri...
      istoria poate parea arida daca o privesti doar sub forma de date si insiruire de evenimete.
      pentru mine ea reprezinta bucati de viata traita intre evenimete care lasa urme in timp si pe care le identificam prin date istorice.

      nu vreau sa se creeze confuzie, articolul nu-mi apartine, asa cum am notat la sfarsit, el reprezinta doar un fragment, intregul articol il gasiti in Formula As.

      Ștergere
  2. Ce poveste cutremuratoare, si e chiar reala. Trista soarta lor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. crunt destin...
      de ce binele se plateste si nu se rasplateste nu am sa inteleg niciodata.

      Ștergere
  3. Si cine a ctitorit biserica Cotroceni a blestemat ca cine o va darama sa moara de fier... :)
    La Brancoveanu s-a recuperat numai trupul aruncat in Bosfor, nu si capul. ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu stiam de blestemul bisericii Cotroceni.
      intotdeauna a fost mai usor sa strici decat sa clasesti....

      Ștergere
  4. Mă-ntreb uneori cum a fost posibil...
    Multe poveşti triste au rămas neştiute...
    Te-mbrăţişez, draga mea. Seară liniştită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de aceea cand le aflam merita sa trimitem un gand bun celor care au suferit si au reusit sa lase in urma durerea si la vedere ceva ce merita respectul si admiratia noastra, pioasa sau nu...

      Ștergere
  5. Imi imaginez tristetea perpetua din ochii ei... cât despre inimă, nici nu mai vorbim.

    La acea biserică s-au cununat părinții mei, acum 42 de ani. Le-a rămas și azi vie acea amintire...

    Te imbrățișez cu drag, Pandhoră!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pe drept cuvant le-a ramas vie acea amintire, atmosfera de acolo este cu adevarat speciala.
      putina lume stie ca in aceasta biserica nu s-a savarsit nicodata o slujba de inmormanatre, doar de cununie...e un loc lipsit de intristare, mereu bucurie pentru suflet...

      te imbratisez si eu draga, draga Oana! :)

      Ștergere
  6. fantastica poveste de viata! am ramas asa, fara cuvinte parca...:)
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate ca in drumurile tale prin Bucuresti o vei vizita, eu voi fi aici daca vrei sa te conduc :)
      pup si eu, Geanina!

      Ștergere
  7. cutremuratoare poveste... câta tristete! Neaparat sa ma duci si pe mine aici, la biserica, sa punem o lumânare pentru linistea sufletului dus dupa indurarea atâtor chinuri.
    Te pup draga mea draga. Sunt foarte ocupata, la serviciu cât si acasa... Mi-am propus multe si timpul se comprima si ma pune in mari incurcaturi...Sunt si obosita, dar... deseara avem bilete la cinema-opera - câta Plácido Domingo! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu siguranta vom merge, cu siguranta, e un loc aparte...

      cu siguranta va fi o seara deosebita, de abia astept sa ne povestesti :)
      stiu ca ai multe de facut dar gandeste-te ca se apropie vacanta si te vei relaxa intr-un mod deosebit :)
      pup draga mea draga, distractie placuta, asteptam amanunte! :*

      Ștergere
  8. O completare binevenită. Era frumoasă, domnița Bălașa. Dar ce destin...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, se pare ca era foarte frumoasa dar destinu ei departe de a fi frumos....

      Ștergere
  9. Re "trupurile batjocorite cu huiduieli si rasete"...cred ca asta e dintr-un film mai recent contemporan, probabil Black Haek Down, pt ca am gasit pe Internet ca secretarul domnitorului C Brancoveanu, dl Anton-Maria
    del Chiari a pivestit in cartea lui scrisa pe la sf sec 17 si dedicata papei Clement 11, ca in ziua cand au fost intr-adevar decapitati domnitorul plus fiii lui si lesurile si capetele au fost transportate pe strada, populatia locala de turci musulmani obisnuiti (plus probabil, zic eu, si de alte nationalitati conlocuitoare de diverse confesiuni, desi dl del Chiari zice doar de turcii musulmani), a fost cuprinsa de o
    neliniste atat de mare, incat sultanul a fost chiar ingrijorat de o posibila revolta a populatiei indignate. Acum, nu zic ca unii nu or fi ras sau huiduit, numai ca nu se stie procentul. Pe de alta parte, cartea respectiva este un soi de cronica informativa despre cum se pot schimba regimurile politice si se pot construi natiuni prin activitati revolutionare, Valahia fiind data ca exemplu in titlul acelei
    carti, asa ca desigur ca poporul obisnuit musulman trebuia prezentat ca fiind dizident fata de cruzimea unui sultan dictatorial despotic...adica eu nu zic nici asa nici asa, doar ca doream sa aduc ceva echilibru. In orice caz am mai incercat sa aflu cum a fost eliberata domnita Balasa din robie, poate a fost rascumparata de rusi, care se ocupau cu servicii de genul asta si fata de alte popoare aflate in conflict, de ex nobili suedezi...era un comert de rapiri si rascumparari de ostateci nobili la vremea aia...zau, participau si bande corupte mafiote si de rusi si de turci...putin le pasa lor atat de sentimentele sultanului dictator cat si ale populatiei generale drept-credincioase crestine sau musulmane, sau ce or fi fost.

    RăspundețiȘtergere
  10. Trista poveste ... si totusi, ea a ramas puternica pana la sfarsit, daca a reusit sa lase in urma cladirile minunate ale bisericii si spitalului. Mi se pare nemaipomenit, ca exista o biserica doar pentru bucurii si o datoram unei domnite a durerii ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. frumos ai spus "o biserica doar pentru bucurii si o datoram unei domnite a durerii"...
      din pacte spitalul nu mai exista...

      Ștergere