miercuri, 8 octombrie 2014

Vulturul Ilie - mascota aerodromului de la Buzău

Zilele trecute am primit de la Rudolph Aspirant un link catre un articol foarte interesant, ca parte dintr-un comentariu la unul dintre articolele mele.
Va las si pe voi sa-l cititi...

În anul 1994, ziua de 20 iulie, Sfântul Ilie, ziua tradiţională Aviaţiei Române, a căzut chiar într-o miercuri, ziua când aviatorii veterani din Galaţi se întâlnesc, tot prin tradiţie, la clubul lor. În această zi, în depănarea amintirilor din vremurile bune ale tinereţii şi zborulilor lor, a venit vorba, firesc, şi despre Vulturul Ilie - mascota aviatorilor de la Buzău.
De obicei, aviatorii se feresc de vulturi, şi în general de orice pasăre care ar putea să le perturbe zborul. Dar pe Ilie... nu l-au întâlnit în cer, ci - culmea - pe pământ. Pentru că Ilie, vulturul, era şi el pământean, ca toţi pământenii... Mergea pe stradă, prin piaţă, prin restaurante, prin gară, pe aerodrom, se amesteca cu trecătorii, era un obişnuit al locului. O apariţie ciudată. Oamenii îl ocroteau, îl hrăneau. Era... de-al lor.
Era un vultur mare, cam de statura unui om, spun cei care l-au cunoscut. Venise, nu se ştie de unde, şi se pripăşise la frizeria din spatele gării. Se familiarizase cu aerodromul, cu avioanele, cu aviatorii, îi cunoştea pe cei care îi dădeau de mâncare. Ştia, chiar, când vine la aterizare avionul prietenului său şi îi ieşea în întâmpinare. Mai ştia, de asemenea, când sosea acceleratul de Bucureşti. Venea pe peronul gării şi se posta chiar în dreptul vagonului restaurant, pentru că... mai avea acolo un prieten, chelnerul care-i arunca întotdeauna ceva de mâncare. Lumea era obişnuită cu el, şi el cu lumea.
Până într-o zi, când a apărut pe peron un neamţ cu un câine lup. Câinele s-a repezit la vultur, vulturul a dat din aripi, s-a apărat şi până la urmă i-a spart câinelui ţeasta cu ciocul. Era să-l omoare şi pe neamţ, ce-a fost acolo, panaramă mare... În această încăierare pe viaţă şi pe moarte, neamţul a scos pistolul şi l-a împuşcat...
Nimeni nu ştia de unde a venit. Aviatorii îi spuneu Ilie, fiindcă Ilie este patronul aviaţiei, cel care s-a suit la cer cu un car de foc...
Aşa a murit Vultulul Ilie, victimă a unui glonte pătimaş, într-una din zilele războiului, în gara din Buzău, fără ca prietenii lui, aviatorii, să-i poată sări în ajutor (după relatarea adj. av.(r) Mihai Guneş din Galaţi).




autor: Violeta IONESCU

sursa:http://www.aviatori.ro

17 comentarii:

  1. Foarte faină povestea vulturului! Cu un final tragic, din păcate pentru el! :(

    RăspundețiȘtergere
  2. O frumoasa poveste si se pare destul de realista.Acest Domn,scrie niste comentarii foarte laborioase uneori.Am mai citit pe la alte bloguri si sunt interesante.O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, Rudolph stie, cauta si gaseste multe si interesante lururi de povestit :)
      buna sa-ti fie si tie ziua, Floarea, multumesc!

      Ștergere
  3. Interesanta poveste! Mi se pare mai mult legenda, "un vultur de statura unui om" "un neamt cu pistol si caine lup" plus ca nu e precizat anul in care a trait vulturul Ilie...

    Te pup draga mea draga. Trimit raze de soare, la noi sunt 25 grade la umbra! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poate parea o poveste si poate chiar e dar tare mai e frumoasa, pe mine m-a emotionat oricum :)
      inca nu au ajuns razele de soare dar simt eu ca sunt pe drum :))
      te pupacesc draga mea draga :* :*

      Ștergere
    2. E totusi o poveste relatata de un veteran, chiar daca poate el personal nu a apucat vremea si locul unde fusese fotografiat vulturul Ilie. Dupa parerea mea, povestile relatate de veterani, chiar daca pot contine mici fragmente de amnezie pt detalii, sau confuzii si mici incongruente, acele povesti merita sa fie ascultate, pt ca sunt despre o parte din identitatea lor de apartenenta la o breasla, la o meserie, (si nu ma refer numai la militari, desi desigur si meseria de militar este una onorabila). Atunci cand eu ascult o persoana in varsta povestind, daca acea persoana este una chiar cunoscuta mie, atunci imi permit sa fiu mai iscoditor si sa cer si povesti personale si amanunte mai mari. Insa acest veteran povestind despre Ilie, povestea de fapt despre relatia lui cu fosta lui meserie si de aia mie imi place sa ascult sau sa citesc si biografii profesuonale, (chiar si spuse mai indirect), nu numai din cele personale. De aceea eu cer ingaduinta pt paryea probabil apocrifa legata de confruntarea cu cainele lup german. Insasi articolul respectiv de unde a fost preluata aceasta povestire contine o a doua parte in care se precizeaza ca nu se stie exact cum a decedat vulturul Ilie. Insa pt mine, ca cititor al acestei povesti a unui aviator militar veteran, acel amanunt nu a avut importanta, desi ar fi avut probabil daca era bunicul meu personal. De aceea cer si recomand ingaduinta criticilor literari. Fara a mai tine cont si de importanta povestilor, legendelor, miturilor pt cultura si civilizatia umana. Se poate desigur accepta si demontarea, si demolarea lor, si si acest procedeu e important pt a le intelege functionalitatea, insa se pot admira si intregi, daca adoptam o maniera critica riguroasa. (Mi-am permis aceasta tafnosenie pt ca pt mine profesia este importanta, si face parte si ea din identitatea mea personala, chiar daca e una de functionar birocrat, nu de artist sau de aviator sau patinator profesionist...si exista si povesti serioase si morale ale unor functionari veterani, chiar daca nu s-ar parea la prima vedere, ca de exemplu functionarul care tinea lista lui Schindler, sau functionarul consular Raul Wallenberg...daca tot a venit vorba de ww2, si chiar daca exista o gramada de alti functionari grotesti sau ridicoli sau rai si mincinosi, eu personal stiu ca exista si functionari de la care pot lua role model profesional...de aia am zis)

      Ștergere
  4. trista povestea vulturului Ilie! :(
    si eu m-am emotionat....

    RăspundețiȘtergere
  5. Finalul m-a intristat ! :( Trebuie sa cred ca povestea este adevarata, cu toate ca pare incredibila - exista dovada alb-negru! :)
    O zi frumoasa, Pandhora !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu cred ca exista mai mult decat n sambure de adevar...
      mai exista si o alta poveste despre Vulturul Ilie, amanuntele difera, tocmai de aceea cred ca el a existat dar stii cum se intampla, acelasi lucru este vazut diferit in functie de persoana...
      oricum in ambele povesti sfarsitul a fost acelasi pentru Vulturul Ilie...

      faina sa-ti fie si tie ziua Nicol, multumesc! :)

      Ștergere
  6. Trebuia să sară mai întâi la neamț...:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte interesanta poveste! N-o stiam.

    RăspundețiȘtergere
  8. A existat intr-adevar Vulturul Ilie...povestea adesea bunicul fost veteran de razboi in aviatie

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. este o poveste emotionanta, m-a impresionat foarte tare...esti norocos ca ai avut sansa sa auzi povestea Vulturului Ilie de la cineva care l-a vazut...
      poate ne povestesti noua ce-ti spunea bunicul...

      Ștergere