Ultima "fitza" din anii 30

Lido a fost deschis în luna august 1930 şi a fost proiectat de arhitectul Ernst Doneaud. Odată cu lansarea hotelului s-a inaugurat şi bazinul cu valuri, o noutate absolută pentru bucureşteni.

 „Era o chestie nemaipomenită pentru acele vremuri şi a reuşit să-i atragă pe bucureşteni până foarte târziu. Şi eu m-am scăldat la acest bazin prin anii ’70-’80“, îşi aminteşte renumitul istoric Dan Falcan.Celebrul bazin Lido, situat în spatele hotelului, avea o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, iar gresia şi faianţa erau de culoare albastră şi albă. Maşinăria care producea valurile şi toate instalaţiile bazinului au fost recondiţionate şi îmbunătăţite constant de-a lungul timpului.
Pentru a păstra standardele de igienă, apa bazinului se schimba la fiecare două zile, iar în acest interval trecea printr-un circuit special care o încălzea, o filtra şi o dezinfecta, adăugândui-se clor. Pe una dintre părţile ştrandului era instalat un ecran rulant, folosit pentru întreţinerea şi distracţia clienţilor.„Realitatea Ilustrată“ saluta cu entuziasm în 1930 deschiderea bazinului cu valuri de la Lido, subliniind faptul că oricine a făcut o baie în bazin se declară încântat de efectul minunat al valurilor, de curăţenia desăvârşită a apei, menţinută întotdeauna la o temperatură agreabilă.De asemenea, presa vremii pomenea şi faptul că hotelul Lido era „înzestrat cu cele mai perfecţionate aparate de gimnastică şi masaje electrice“ şi că a avut un enorm succes cu dineurile şi băile de seară la care uneori multe persoane nu mai găseau loc.



Numele de „lido“ îşi are rădăcinile în Italia, şi vine de la staţiunea Lido di Venezia, situată pe o plaja din zona Lagunei Veneţiei, unde au început moda băilor de soare, undeva prin secolul al XIX-lea.


.



sursa: www.adevarul.ro

sursa foto: http://armyuser.blogspot.ro/