luni, 8 octombrie 2012

Cel mai sadic criminal din istoria Romaniei

În dimineaţa zilei de 5 martie 1971, locatarii unui bloc situat pe strada Scărlătescu nr.46 au sesizat Miliţia că în curtea imobilului se află cadavrul unei femei în poziţie „ginecologică”. Acesta avea să fie pentru femeile din Bucureşti începtul unui an de teroare şi coşmar, iar pentru poliţiştii bucureşteni cel mai dificil şi odios caz pe care aveau să-l intâlnească: un criminal neidentificat care a ucis trei femei tinere, a încercat să o omoare pe a patra, a violat alte cinci, iar pe alte patru le-a tâlhărit! Nu asta l-a facut însă „celebru” pe temutul Rîmaru, cât modul în care işi ucidea victimele. Le ataca doar pe timp de furtună cu o toporişcă, le muşca de sâni şi de coapse iar apoi, moarte fiind, abuza sexual de ele şi le jefuia.“Cele trei crime care s-au succedat la interval de circa o lună au condus la concluzia că poliţiştii aveau de-a face cu un psihopat sexual de mare pericol social”, îşi aminteşte bătrânul justiţiar Traian Tandin. Pentru că în rândul populaţiei s-a instaurat o atmosferă panică, s-au chemat mai multe efective de poliţie din ţară şi s-a început căutarea suspecţilor printre toţi bolnavii psihici de prin gări, autogări, cinematografe, pieţe sau subsoluri, dar şi printre deţinuţii eliberaţi în perioada 1970-1971, care au avut condamnări pentru omor sau violuri.Nimic nu se lega. Când într-o zi un taximetrist s-a prezentat la Poliţie pentru a mărturisi că unul dintre clienţii săi, pe care l-a condus pe strada Vulturul (unde a avut loc ultima crimă) i-a pătat de sânge perna din maşină şi că bănuieşte că ar avea legătură cu criminalul în serie care bântuia Capitala. La câteva ore dupa declaraţia şoferului, polţiştii au fost înştiinţaţi de un nou atac. Victima, o asistentă universitară, a fost găsită moartă, cu un strat de cărămizi sub burtă, violată, cu gâtul tăiat şi bătută.După numele străzii unde s-a săvârşit ultima crimă, operaţiunea poliţişilor în acest caz, condusă de locotent-colonelul Ioan Sântea a fost denumită “Vulturul”. “Nici poliţiştii veniţi din provincie nu păreau să fie suficienţi!”, işi aminteşte Tandin. Rapid, Santea, cel care coordona acţiunea, a constituit rapid mai multe echipe operative formate din elevi de la şcolile de miliţie, lucrători din IGM şi IMB, rezervişti, care sub conducerea unor ofiţeri cu experienţă au făcut mai multe razii pe timp de noapte.Femeilor care lucrau in restaurante li s-a spus că vor fi însoţite “din umbră” de echipe operative, în caz că rudele sau colegii nu le puteau însoţi. „La ce forţe au fost atunci mobilizate cred că picior de hoţ n-a mai călcat in Capitală”, spune comisarul Tandin.
Între timp, un colectiv de ofiţeri a trecut la analiza urmelor de dinţi ridicate de pe corpul celor trei victime. Mai mult, s-a organizat chiar un concurs special printre specialiştii în materie. După muşcatură şi-au dat seama că au de-a face cu acelaşi autor, din cauza unei „anomalii” pe care Râmaru o avea la mandibulă.
O gafă colosală a lui Rîmaru l-a dat de gol, atunci când anchetatorii, respectiv colonelul Santea, au găsit lângă victimă o adeverinţă eliberată de spitalul pentru studenţi. Doar că poliţiştii nu au considerat din prima că i-ar conduce către asasin, au luat în calcul mai multe variante. „S-au gândit că s-ar fi aflat acolo în mod intâmplător sau că i-a cazut victimei, pentru că numele era şters din cauza ploii.
„S-a făcut o expertiză la Institutul de Criminalistică folosndu-se convertizorul de infraroşii. Ulterior s-a ajuns la concluzia că e vorba de o scutire medicală ce a fost eliberată de cabinetul de neurologie aparţinand doctorului Octavian Enisie”, explică Tandin.Atunci a fost identificat Ion Rîmaru, student in anul III la Facultatea de Medicină Veterinară, despre care colegii spuneau că este „o fire inchisă şi impulsivă”. Poliţiştii au aflat că locuieşte singur într-un cămin unde-şi ţine uşa inchisă cu două lacăte, suferă de psihopatie instabilă şi poartă cuţit la el. „Este omul nostru!”, a spus atunci locotenentul Santea, care a decis arestarea lui.În momentul reţinerii, Rîmaru se îndrepta spre cămin, cu o sacoşă in mână în care ţinea o toporişcă şi un cuţit de bucătărie, cu care a încercat să-i rănească şi pe poliţişti, doar că a fost imobilizat.
În timpul interogatorului, Rîmaru a vorbit doar monosilabic, singurele momente în care mai rupea câteva cuvinte era atunci cand eraî ntrebat de sănătate, într-un astfel de moment susţinând ca nu se simte foarte bine.
De asemenea, pe cât de odioase au fost crimele acestuia, pe-atât de surprinzătoare au fost concluziile medicilor psihiatri, care au susţinut că toate crimele le-a făcut cu discernământ. Rîmaru a fost condamnat la moarte prine executare, eveniment la care a participat şi a si tras şi locotenentul Sântea. Ultimele cuvinte ale criminalului au fost „Vreau să trăiesc!”. Fără milă însă, a fost ciuruit...
„A fost o tragere excepţională. Chiar şi eu, care eram cotat ca un trăgător mediocru m-am apropiat de punctajul maxim. Secretul a fost unul singur: ca şi colegii mei, nu vedeam în ţintă decât pe Ion Râmaru”, a declarat imediat dupa execuţie Santea.


sursa: www.adevarul.ro

29 de comentarii:

  1. Arata ceea ce mai urat, mai josnic, mai nemilos, mai crud in oameni...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eram foarte mica cand o auzeam pe bunica mea vorbind cu prietenele ei despre Ramaru...era deja mort de cativa ani dar ele inca isi mai aminteau cu groaza ca noaptea nu aveau curaj sa plece prea departe de casa...

      Ștergere
  2. bârrrrrr! înfiorator!
    fara mai multe cuvinte!...
    Am trait si noi o experienta înfioratoare! un coleg de serviciu - care a lucrat 15 ani în firma! - sarguincios, corect, profesionis de exceptie...si-a ucis sotia prin strangulare. Asta ne-a anuntat seful firmei, acum doi-trei ani, într-o luni dimineata, într-o sedinta fulger! Dupa ce am iesit din primul soc, ne-am imaginat ca a fost "un scurt circuit"... la nervi... Dar, peste 8 luni am fost in sala pe timpul procesului si auzind ce s-a discutat acolo, ni s-a sculat parul in cap de groaza! Colegul HW era nebun delegat! S-au incaierat la o cearta, pentru ca erau in curs de divort. Vecinii au alarmat politia ca o femeie striga dupa ajutor, dar nestiind din care locuinta (intr-un bloc), politistii sositi la fata locului au sunat la toate usile si au plecat, nebanuind ca in spatele unei usi ramase inchisa, unde era liniste, locatarul deja îsi omorâse nevasta!
    HW a stat calm langa sotia moarta, a spalat-o, a imbracat-o "decent" (el ii reprosa ca se imbraca "provocator" si nu prea ii placea sa poarte sutien!)apoi s-a apucat sa scrie un "jurnal al calvarului ultimilor 9 saptamâni", l-a copiat in 3 exemplare, unul l-a lasat p cadavru, unul l-a trimis prin posta la firma unde lucra sotia moarta si altul l-a luat cu el. A incuiat si a plecat sa-si viziteze fratii - avea 2, in localitati diferite. Apoi... târziu, a doua zi, s-a predat politiei declarând linistit ce a facut!... Si când ma gândesc ca cei doi au fost la noi in casa, la o cafea, am iesit impreuna la concerte, am vizitat muzee, am fost la seri de dans...am lucrat cot la cot si totusi, nimeni nu a observat ca HW este nebun! A fost condamnat la 11 ani, in psihiatrie... Primul an nu a trecut nici macar o saptamana fara sa nu-l pomenim la birou... apoi tot mai rar... dar ne gandim inca si azi la cumplitul destin al celor doi!
    La vremea cand s-a intamplat, nu am putut sa scriu decat atat "FARA CUVINTE" (http://vis-si-realitate.blogspot.de/2009/08/fara-cuvinte.html)...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mintea omului este teribila...niciodata nu stii cum un clic poate declansa un dezastru...

      Ștergere
  3. He,he, iată că-ţi vine rândul: M-ai surprins, nu mă aşteptam să găsesc un asemenea subiect pe blogul tău:)
    Să-ţi urez noapte bună!? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa stii dragul meu Ifim ca sunt foarte sperioasa dar nu fricoasa...pare un paradox...poate chiar si e :)

      Ștergere
  4. În 1999, la un curs de Psihologie Judiciară, profesorul Tudorel Butoi, care are o carismă desăvârşită, ne-a "predat" cazul ăsta. Am folosit ghilimelele, pentru că nimeni n-a scris nimic. A fost un fel de Teleenciclopedie, iar el un fel de Pitiş, Live. Impresionant caz, având în vedere că dom' profesor fusese direct implicat în soluţionarea lui, datorită unor colegi de muncă/profesori... Am aflat destule 'inside info' în ziua aia... David Lynch sau Oliver Stone ar face un film senzaţional din cazul ăsta... Mă gândisem inital la Tarantino, dar mi-e frică să nu-l strice, având în vedere apetenţa lui către grotesc şi exagerare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uite cum ma faci tu sa mor de curiozitate :)

      nu-mi place Tarantino,ma deprima...

      Ștergere
    2. Dramă constă în faptul că el nu dorea să facă rău victimelor. Era singurul fel prin care îşi putea exterioriza pornirile sexuale şi dorinţele umane fireşti. Îl bulise ta-su foarte rău, aşa că întocmai celor mai tipici criminali în serie, crima era orgasmul lui.
      De-aia am zis de film. Ar ieşi unul de Oscar...

      Ștergere
    3. da...am citit ca tatal lui era bolnav de sifilis in momentul cand l-a conceput...
      el asa le si aborda pe victime "vrei sa te culci cu mine?" si reactia lor negativa il "obliga" sa le ucida...din declaratiile lui reiese ca pana la prima victima nu a avut niciodata contact sexual cu o femeie...
      boala e o explicatie dar asta nu ajuta pe nimeni cu nimic...experienat celei care a scapat din mainile lui e oricum teribila si cu siguranta un film pe un astfel de subiect ar fi de un terifiant succes...

      Ștergere
  5. Stiu de crima... si chiar foarte bine! Nu îti pot spune asa prea multe, dar am stat exact vis a vis de femeia omorata. Aveau o fetita de 3 ani pe care o chema, sau cheama Manuela. A fost omorata la nr46 (tatal lui Nini un prieten de-a lui fratemiu a gasit-o) ea locuia la nr.38 Atat de multe stiu de atunci, groaznica perioada!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. perioada despre care mult timp nu s-a stiut nimic concret pana dupa '89...
      circulau tot felul de povesti si cum spuneam mai sus, la cativa ani dupa disparitia lui Ramaru groaza a ceea ce facuse persista...

      Ștergere
    2. Cum nu sa stiut? Lasa ca vorbim "altfel" ok?
      Te pup o noapte buna!

      Ștergere
    3. sigur Minnie :)
      o noapte buna iti doresc la randul meu!

      Ștergere
  6. Te face sa te gindesti la fragilitatea vietii..

    RăspundețiȘtergere
  7. infiorator!!!
    din cate stiu esxista un ramaru si in zilele noastre! or fi neamuri?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. exista?
      daca exista sper pentru binele lui sa nu fie...

      Ștergere
    2. da exista! e nu stiu ce interlop... de pe la voi de pe acolo :))

      Ștergere
    3. mare noroc ca nu ma uit la stiri...
      de asta prefer sa ma intorc in timp...

      Ștergere
  8. Practic nu prea am cuvinte sa comentez... Ma bucr doar ca a fost condamnat la moarte.
    Pentru unii pedeapsa cu moartea prin impuscare e chiar prea usoara... Si ma gandesc ca sunt oameni care militeaza pentru abolirea pedepsei cu moartea (pe motivul erorilor judiciare - care sunt o realitate). In principiu as fi de acord, dar unii chiar nu merita sa traiasca pe banii nostri si sa aiba adapost, trei mese pe zi etc... Mi-ar placea sa fie instituita pedeapsa cu moartea pentru cazuri strict determinate... Probabil ca multi vor gandi ca pedeapsa cu moartea e inumana dar asa simt: pentru unii e perfecta (si cei care au pierdut pe cineva drag din cauza unui infractor inteleg bine ce zic) Ce sa fac?! Nu cred in chestia cu "iertarea". Sigur ca moartea unui infractor nu mi-ar diminua durerea unei pierderi dar ar fi asa... un fel de liniste: stiind mort infractorul vinovat as scapa de multe ganduri negative... Asa cred...

    Viata fericita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am citit ca el a solicitat in repetate randuri clementa,motivind ca faptul ca nu e sanatos si ca vrea sa traiasaca...
      nicio clipa nu a regretata cu adevarta ce a facut...
      ce sanse sunt ca acest fel de oameni sa se schimbe si sa inteleaga cat de mult rau au facut?
      nu cred ca prea multe...
      si eu cred ca pentru unii pedeapsa cu moartea este perfecta chiar daca nu ii aduce inapoi pe cei disparuti...

      Ștergere
  9. Îngrozitor, am citit, am auzit, m-am îngrozit...Criminali care nu au șanse să se reabiliteze, pentru că creierul lor are leziuni și care da, trebuie executați. Am văzut și emisunea (în reluare) cu prima femeie neurochirurg din lume, românca Sofia Ionescu-Ogrezeanu, iar ea susținea ipoteza, dovedită, că acești criminali nu mai au voie niciodată să fie lăsați între oameni. Și ea fusese atactă de acest monstru, a scăpat ca prin minune, iar acest fapt i-a permis să studize creierul criminalului la autopsie. A susținut cu tărie că nu există șansă de reeducare pentru acești criminali, (chiar dacă a fost combătută de mulți) și că pedeapsa capitală e necesară în astfel de cazuri.
    O zi bună, Pandhoraa! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi se pare realista si de bun simt o astfel de concluzie...
      atata timp cat nu exista sanse de vindecare si repspectiva persoana a comis crime ce ar mai fi de facut?
      nimic care sa schimbe lucrurile in bine pentru victime decat pedepsirea criminalului...
      nu e vina lui ca s-a nascut bolnav dar nici a celor care i-au cazut in mana ca s-au transformat in cadavre...

      o zi buna si luminoasa iti doresc Mirela la randul meu! :)

      Ștergere
  10. Stiu inca din copilarie despre cazul Rimaru. Parintii mei vorbeau despre el si eu, ca o veverita curioasa, stiu ca ciuleam urechea. Au mai vorbit din timp, in timp. Tata e foarte interesat de tot felul de lucruri ciudate, surprinzatoare...in fine, cred ca am mostenit asta oarecum de la el :)
    Dar e bine ca am recitit povestea, sa-i zic asa, bine stucturata si cu atat mai interesanta (desi o poveste ar trebui sa insemne ceva frumos). Merci, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
  11. Imi amintesc ca auzeam si eu acest nume cand eram copil, dar nu stiam nimic concret despre faptele lui. Foarte multi ani nici macar nu mi-am amintit acest nume, dar in momentul in care am intrat la tine s-a declansat acel ceva care a reinviat numele si teroarea cu care oamenii din jurul meu il pronuntau.

    RăspundețiȘtergere
  12. Am auzit de acest ... nu stiu cum sa-i zic si prefer sa nu-mi amintesc :))) ... era povestea de groaza nr. unu.

    RăspundețiȘtergere