....sa iubeasca cel care nu a iubit niciodata si cel care a iubit sa iubeasca maine....."Cam cu aceste cuvinte se incheie “Magicianul” lui John Fowles…
E mult timp de cand am citit aceasta carte si nu le-am uitat…
Mi-ar placea un tatuaj cu acest cuvinte, sa le am scrise pe piele, sapate in carne…sa simt cum sangele umple fiecare litera….
De ce? De ce mi-as dori asta?
Ca sa nu uit …
Sa nu uit ca indiferent daca am facut sau nu am facut un anumit lucru exista un maine….
Ca indiferent ce facem…exista maine…
Ca acest maine poate fi o bucurie sau o pedeapsa sau si una si alta, sa nu uit ca pot schimba multe dar nu pot schimba faptul ca mereu dupa azi va urma maine…chiar de-ar fi sa fie ulltimul maine...
Speranta sau disperare?
Iubire sau neiubire?
Viata sau….
Ce alegem AZI pentru ziua de maine?
forte ciudat cum aceste cuvinte vin spre tine, te lovesc,se resping si se introrc sin nou spre tine, de data aceasta invaluindu-te duios sau rascolind amintiri... Au rezonanta... Curios cum aceste cuvinte iti suna in urechi muuult timp dupa ce le citesti... Eu nu l-am citit pe acest John Fowles, dar pe gustul tau am incredere si doresc sa citesc aceasta carte. multumesc pentru recomandare, draga mea draga! :)
RăspundețiȘtergerepentru mine cartea a fost deosebita...
Ștergerem-as bucura daca ai citi-o intr-o buna zi...
pup si eu draga mea draga >:D<
faine cuvinte si adevarate...
RăspundețiȘtergerepentru orice exista un maine si nu putem schimba asta...
implacabilul maine,da...
ȘtergerePandhoraa, mă bucur că nu sunt singură în Clubul fanilor lui John Fowles, considerat drept unul dintre reprezentanții principali ai postmodernismului, un mare, foarte mare scriitor! Mă bucur că există cititori care au decența să-i citească operă integral, să o prețuiască și să facă recomandări bune.
RăspundețiȘtergereTe felicit, Pandhoraa! Dacă ai citit ”Colecționarul” sau ”Turnul de abanos”, mi-ar plăcea să știu ce părere ai! O zi minunată! :)
pe mine cartea asta m-a marcat,m-a...scuturat,nu stiu cum sa spun...
Ștergerem-au atras acele alunecari intre realitate si poate o alta realitate si in plus...atingerea tarotului...
Logodnica locontenetului francez am mai citit...mi-a placut dar am pastrat mult timp un sentiment apasator dupa citirea ei...
nu am avut curaj sa vad filmul...mi-a fost teama sa nu se rupa vraja :)
Pferer cartea, chiar dacă Meryl face și acolo un rol de excepție.
Ștergere”The French Lieutenant’s Woman” e romanul cel mai important al lui Fowles, așa spun criticii...Interesant este dublul final, cartea fiind, totuși, o emoţionantă poveste de iubire. :)
Nu am citit cartea dar cred ca am vazut filmul....
RăspundețiȘtergereCred ca filmul de care spun era facut dupa carte sau nu?
pup!
Eu am tot ezitat sa caut cartea, pentru ca Elly si Vladimir nu au prea multe cuvinte de lauda despre ea. Dar vad ca parerile sunt diametral opuse si eu oscilez ca o frunza in vant.
RăspundețiȘtergereVoi incerca sa o citesc, deja sunt mai mult decat curioasa.
Grea, dar fascinantă carte.
RăspundețiȘtergereGrele şi alegerile, Pandhoră...
O zi frumoasă ţie!
pai cine te opreste sa nu ti faci daca asa simti ? si eu as vrea , dar mi-eee o fricaaaa :)
RăspundețiȘtergereIntotdeauna exista un maine pe care trebuie sa-l infruntam.
RăspundețiȘtergereN-am ajuns la aceste cuvinte...mai aveam aproape 600 de pagini... ;)
“Maine sa iubeasca cel care nu a iubit niciodata si cel care a iubit sa iubeasca maine....." (nu-mi aminteam ca se termina astfel)
RăspundețiȘtergereNu doar Nicholas e… zapacit cu capul! :) Si pe cititor il zapaceste scriitorul! Parerea mea, evident! Sigur ca imi spun ceva cuvintele citate! Dincolo de Iubire… cuvintele ma duc spre alta idee: “maine” va exista, fireste, dar nu pentru toti! Nu pot fi sigura ca “maine” exista si pentru mine! De aceea ma gandesc mereu la “azi”
Revenind la roman… L-am citit cu ceva ani in urma – nu-mi amintesc in amanunt, dar stiu ca e psihanaliza, istorie, mitologie… Si mai e ceva ce mi-a ramas in minte: cand ajungem sa facem ceva ce nu ne place putem spune ca… ne-am ratat viata… Cum zicea cineva: in Adevar putem crede, dar nu-l putem cunoaste! :)
Romanul e fascinant, din punctul meu de vedere, dar e pentru… amatorii genului :)
O zi minunata sa ai!
categoric,nu e un roman de citit in metrou...sau poate ca da :)
Ștergeree firesc ca acest roman sa fie perceput diferit de catre fiecare persoana care il citeste,lucru valabil pentru majoritate lucrurilor...
pe mine m-a tulburat si tulburata am ramas :)
mi-a placut ce ai spus despre adevar...
minunata sa-ti fie si tie ziua,multumesc! :)
Nu mai stiu de cate ori, am inchis cartea si am spus „Nu se poate!”.
RăspundețiȘtergereAm cautat si am aflat cum ca autorul, dupa publicarea cartii, a primit numeroase scrisori in care lumea ii cerea sa lamureasca finalul (acesta fiind lasat deschis), probabil aceiasi frustrare o avem toti. Dar Fowles a spus ca fiecare este liber sa interpreteze cum vrea. Si chiar a raspuns la niste scrisori dupa cum voia fiecare, unuia i-a spus ca au ramas impreuna cei doi, altuia ca nu.
Finalul este pe masura intregului roman... incert. Misterul se pastreaza.
Asa ca, fiecare vede cum vrea, prin prisma propriilor experiente. Eu nu am luat o decizie, imi place asa suspendat cum l-a lasat autorul.
Ramanem doar cu intrebarile...exact ca in viata.
eram foarte tanara cand am citit cartea si cu toate ca mereu am simtit nevoia sa recitesc acest roman nu am facut-o...nici nu stiu cu exactitate de ce...poate ca, asa cum spui si tu am preferat sa raman suspendata, eu- primei impresii...
Ștergerecitind-o am avut, asa cum spuneam si in articol, senzatia unei alunecari catre o alta realitate...
cat despre final...eu mi-am imaginat ca au ramas impreuna dar nu am crezut asta :)