Totul a început în 1920, când pe ușa
atelierului din Paris al lui Constantin Brâncuși a intrat bucureșteanca
Lizica Codreanu, o tânără în vârstă de doar 19 ani, care visa să
cucerească marele oraș. Venise însoțită de sora ei, Irina, pictoriță și
sculptoriță, care era deja una dintre elevele lui Brâncuși. Iar
maestrul, apreciind umorul și inteligența Lizicăi, avea să o îndrăgească
imediat.
Lizica venise la Paris în 1918,
urmându-și sora cea mare, cu gândul de a face o carieră în balet. Se va
îndrăgosti însă de estetica spectacolului avangardist și, frecventează
cercuri artistice exclusiviste în care îi cunoaște pe Tristan Tzara, Sonia Delaunay și Man Ray, studiază estetica avangardistă a dansului cu Diaghilev
și începe să pună în scenă spectacole în care valențele expresioniste
ale dansului erau potențate de machiaje îndrăznețe și costume croite în
spirit avangardist.
În 1922, decide să pună în scenă, împreună cu un grup de prieteni, un spectacol de balet folosind ca ilustrație muzicală Gymnopédiile – trei piese pentru pian compuse de către Erik Satie
-, făcând astfel un pas important spre baletul contemporan de astăzi.
Brâncuși, în al cărui atelier erau găzduite unele spectacole ale
Lizicăi, susține imediat ideea și, pentru a-i susține viziunea foarte
îndrăzneață, se oferă să-i creeze costumele de scenă și scenografia. Și
astfel, jucându-se cu noțiune de costum ca expresie sculpturală,
Brâncuși avea să devină primul designer român de talie europeană.
Pălăriile imaginate de Brâncuși pentru
Lizica (pe care o alinta spunându-i Costică sau Țiganca), fac trimitere
către sculptura în lemn Vrăjitoarea.
O sculptură căreia unii îi găsesc simbolistica în vrăjitoarele din basmele populare românești, iar alții în cartea cu același titlu a lui Jules Michelet (despre La Sorcière se știe în mod cert că făcea parte din biblioteca lui Brâncuși).
Constantin Brâncuși și, în stânga lui, fumând, Lizica Codreanu. preluare de pe webcultura.ro (autor Sorin Tudor)
Daca ma intrebai acum cinci minute de stiu despre creatiile vestimentare ale lui Brancusi spuneam: "nu". :) Citind, mi-am dat seama ca mai auzisem despre aceasta. :)
RăspundețiȘtergereUn artist complex, cum s-ar spune. Talentat, in mod sigur. :)
Pupici!
un curios, ca orice artist gasind orice modalitate potrivita pentru exprimarea artei sale...
Ștergereindragostit fiind de frumos, a fost indragostit mereu si de frumoase :)
Iata,ai adus argumente palpabile in ce priveste o noua preocupare a lui Brancusi-design-er de moda !
RăspundețiȘtergereCred ca mai curand e vorba de simbolistica basmelor noastre, desi in acea epoca de explozie de idei, curente,tendinte, teorii, la Paris, cu precadere, orice e posibil ! Multumesc de informatii !
in acea epoca atat de efervescenta, simbolistica basmelor noastre a reprezentat sub "obladuirea" lui Brancusi cu siguranta o atractie plina de inedit...
Ștergerecu drag! nici eu nu stiam decat vag despre aceasat "intamplare" din viata lui Brancusi, gasind articolul m-am bucurat sa-l impart cu voi :)
apreciez enorm munca maestrului brancusi, deci si viziunea indrazneata in materie de design vestimentar. aceste "indrazneli" definesc un artist.
RăspundețiȘtergerenimic nu e imposibil atunci cand un artist isi face simtita curiozitatea :)
ȘtergereMi-ar place sa vad si astazi o astfel de transpunere a artei in moda si nu pe Iulia Albu peste tot! :)))) ... frumoase pozele si reprezentative deopotriva. Prima si ultima poza, interesant, ma fac sa ma gandesc la horoscop (prima reprezinta perfect nativul berbec, iar ultima mi se pare ca inclina spre varsator), ar fi fost peste masura de interesant un horoscop marca Brancusi! O zi faina! :D
RăspundețiȘtergereuite ca la asta nu ma gandisem, da, reprezentarile respective pot fi asociate foarte bine celor doua zodii :)
Ștergerecat despre Iulia Albu...sa duci ciudatenia la nivel de emblema nu ar fi o problema, totul e sa faci asta firesc si nu ostentativ...
Si eu m-am gandit asa din prima ca prima poza poate prezenta o tinuta care poate aminti de berbec, insa nu m-am gandit la zodie, ci doar asa la niste posibile imagini asociate cu un cult babilonian, (desi dupa aia am gasit pe Internet ca exista o legatura intre horoscop si cultul Semiramidei, dar era prea complicat, asa ca nu am intrat in detalii). A doua mi s-a parut ceva mai futuristic SF, ba chiar posibil precursor pt anumite tinute de moda din anii 50 !
Ștergeremie mi se par creatiile lui indraznete. Oare cum au fost vazute in 1920?
RăspundețiȘtergereeu vreau sa cred ca admirabile :)
ȘtergereInsa sculptura, pe care eu nu o stiam, mi se pare extraordinara, si mult mai complexa asa in ansamblu decat forma geometrica a elementor care o compun si par similare si cu cateva din cele prezente in costumele prezentate. Zau, efectiv nu stiu sa explic dar eu e cate ori vad asa o sculptura creata de G Brancusi mie mi se par ca ele captureaza niste esente cu adevarat compatibile cu creierul uman, care creeaza senzatia unei recunoasteri posibil aproape universale...ma rog, probabil ca asta e si definitia artei de nivel e geniu, doar ca pe mine sculpturile lui Brancusi chiar ma emotioneaza, ca efectiv nu pot sa-mi inchipui cum de e posibil ca un om sa se exprime asa de concis si de complex plus de frumos in acelasi timp ! Ma rog, eu personal am si complexe legate de ca habar nu am sa ma exprim concis nici despre lucruri simple si cat se poate de concrete, daramite despre chestii mai abstracte, de ex mi-ar trebui minim 600 de cuvinte ca sa descriu un simplu scaun intr-un soi de text in stil birocratic, iar daca as incerca sa-l fac din plastilina cred ca ar iesi asa ceva care ar semana cu un soi de ciupercuta cu 4 picioare, si asta ar fi pt o simpla reclama oarecare pt un simplu scaun oarecare posibil vandut la Ikea, daramite daca as incerca sa descriu cum ar putea arata structural nazuinta catre spiritualitate si chiar si magic si fantastic a unui om adevarat ! Dar desigur ca nu ma compar cu Brancusi, doar asa ziceam ca el reuseste niste chestii care chiar te fac sa zici, Aha, plus dupa aia sa te si induiosezi fata de cum reuseste Brancusi sa CREEZE empatie in privitor fata de conditia umana fara ca el personal sa fi fost un om nemaipomenit de empatic asa ca individ, dar arta lui este extraordinar de empatic educativa, si cred ca pur si simplu vorbeste creierului uman ca si cum ar vorbi poate o mama care linisteste un copil, care ii creeaza un sentiment de incredere si securitate, punand bazele pt o empatie mai crescuta a acelui copil, (desi desigur fondul structural e acolo pt maj oamenilor). Si chiar m-am gandit daca intelegerea asta are de a face cu faptul ca limba mea materna este lb romana, insa cred ca merge dincolo de asta, pt ca de ex statuia de mai sus mie mi-ar fi vorbit probabil ca o mama chiar si daca eram un copil cu lb materna japoneza, asa cred eu. (NU ca statuia ar reprezenta o mama, doar ca mi-ar fi povestit ceva despre lume ca o persoana materna fata de un copil mic, asta voiam sa zic.)
RăspundețiȘtergerenici eu nu cunoasteam sculptura, privind-o mie gandul mi s-a dus catre Baba Cloanta din poveste care duce in spate o legatura cu crengi, e cocosata si are un neg mare pe nasul coroiat...
ȘtergereBrancusi a redus totul la esenta, geniu fiind a reusit sa elimine balastul pe care oricum noi, oamenii obisnuiti il adugam in straturi....
Ce de lucruri interesante putem afla despre marele artist Brancusi. Si ce putin sa invata in scoala despre el. Pacat ca nu ne pretuim cum se cuvinte oamenii de valoare, adevaratele personalitati.
RăspundețiȘtergereCeea ce ne-ai povestit aici, draga Pandhora, dovedeste inca o data geniul acestui mare artist! Sunt convins ca ar fi proiectat cu succes si caroserii de masini si tot intr-un mod unic, uimitor ar fi facut-o!