vineri, 26 octombrie 2012

Sadako si cei o mie de cocori

Sadako Sasaki (11 ani) trăia la doar un kilometru şi jumătate de Hiroshima. A supravieţuit deflagraţiei, dar nu a scăpat de leucemie. Sadako a îmbrăţişat tradiţia orientală când a aflat că e bolnavă. O prietenă i-a povestit că, dacă face o mie de cocori din hârtie, o dorinţă imposibilă i se va îndeplini. Şi de asta s-a agăţat micuţa… Dar nu doar ea, ci zeci de colegi de suferinţă din spitalul în care era internată, toţi cu aceeaşi problemă. A murit când avea deja 644 de cocori. Colegii săi au terminat, însă, misiunea, în locul ei. Şi de la picioarele monumentului închinat lui Sadako, din Parcul Păcii din Hiroshima, niciodată nu au lipsit, de 50 de ani încoace, miile de cocori de hârtie meniţi să-i completeze simbolica misie.

Copiii nu se nasc nesolidari, artificiali şi superficiali. Suntem noi, adulţii, cei care le subminăm naturaleţea, pentru a le modela un caracter mai moderat şi mai neîncrezător în “lumea rea”. Ni se pare că a da frâu liber acestui instinct fraternal infantil este ciudat şi pretenţios pe măsură ce copiii cresc, pentru că nu este productiv din punct de vedere social şi pentru că dorinţele acestor mici supereroi nu sunt bune decât pentru a-i emoţiona pe semeni. Dar, cum am văzut, mereu există câte o lecţie pentru cei mari. Marile schimbări izvorăsc şi se inspiră din suma acestor mici şi spontane reacţii. Ca şi cocorii lui Sadako. Şi noi nu vrem să ne dăm seama.


sursa: ellun.es

32 de comentarii:

  1. Impresionant!
    Mi-ai amintit de ”Senbazuru” (tradus și ”O mie de cocori”), minunata carte a lui Yasunari Kawabata! E atât de frumos acest motiv al cocorilor din tradiția japonează, alb, pur , imaculat. Mi-am imaginat mereu acel obi pus peste kimono, brodat cu cei...1000 de cocori!
    O zi frumoasă, dragă Pandhoraa! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat,impresionant...

      nu am citit cartea dar o voi cauta,multumesc ca mi-ai semnalat-o...
      pup si eu Mirela,o zi faina iti doresc la randul meu!

      Ștergere
  2. Ce poveste frumoasa si totusi trista. E crunt sa privesti un copil bolnav, sa-i vezi lumina din ochi cum se stinge treptat, treptat. Copii sunt, asa cum ai zis, cei mai nobili dintre noi, cei mai sinceri, mai visatori. De asta eu ma gandesc mereu cum sa fac sa nu-i dau drumul copilului din mine, mi-e frica de ce ar fi daca l-as pierde.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. suferinta unui copil e unul din lucrurile definitiv urate din aceasta lume...
      se va schimba lumea?
      nu...
      ramane doar sa pastram cum bine ai zis,cat mai mult timp,copilul din noi...
      sa nu ne lasam "contaminati" 100% de uratenie si rautate...

      Ștergere
  3. O poveste superba pe care eu nu o stiam!
    Oare va dispare de pe pamant vreodata durerea si suferinta? Macar la copii....
    pup draga mea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. atata timp cat omul va fi crud si rau si egoist si supus pana la obedienta banului,nu...
      o realitate care va ramane asa forever...

      Ștergere
  4. A sadi speranta acolo unde nu exista este ca si cum ai planta un camp de flori in desert. Salveza aparentele pe moment, dar drama vietii e ca natura isi urmeaza cursul si oricat de viu ar fi psihicul nostru, uneori nu este cale de intoarcere.
    Ca adult sa traiesti intr-o lume a copiilor, vei fi macinat de ceilalti precum un puiut fraged intr-un acvariu cu piranha infometati.
    Viata e o lupta, dar si un minunat cadou. Multi uita de acest cadou si doar lupta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mult adevar ai concentrat in ceea ce ai spus...
      da...viata este un cadou dar nu este un cadou la fel de frumos pentru toata lumea...
      pentru mult prea multi ea este o pedeapsa...

      Ștergere
  5. Bună scumpo!
    Interesant,ca de obicei!
    Un weekend excelent îți doresc!
    Cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc draga Elena,
      un w-end perfect iti doresc la randul meu!
      pup

      Ștergere
  6. Multe lucruri impresionante s-au intamplat si se intampla desi per general lumea merge din rau in mai rau.
    Un weekend cat mai bun iti doresc! Numai de pe Chrome pot accesa blogul tau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. din pacate da,lumea merge cu adevarat din rau in mai rau...

      multumesc,un w-end perfect iti doresc la ranul meu!

      da?de ce oare?eu nu ma pricep deloc la chestiile astea...

      Ștergere
  7. o poveste trista ...nu o cunosteam.
    sa ai o zi faina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa e...o poveste trista...

      pup si eu geanina,o seara faina iti doresc la randul meu!

      Ștergere
  8. Eu am citit povestea dramatică a acestei fete acum mulți, mulți ani, în cartea lui Florea Țuiu, „Japonia un miracol?”

    Despre copii, poveștile, fie ele adevărate sau nu, sunt mai numeroase cele dramatice.

    RăspundețiȘtergere
  9. O poveste plina de tristete dar si frumoasa, pe care n-o cunosteam. M-a emotionat.

    RăspundețiȘtergere
  10. râuri de lacrimi si oftaturi grele împiedica acesti cocori sa-si ia zborul... doar sufletele elibrerate de durere plutesc libere si usoare...

    RăspundețiȘtergere
  11. Impresionant ! :(((


    PS. Superba fotografia ta de profil !...
    Esti extrem de frumoasa si fotogenica !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa e Ninu :(

      multumesc pentru compliment :)
      nu stiu daca sunt extrem de frumoasa si fotogenica...de obicei se intampla exact pe dos :))
      Carmen iti poate confirma :))

      Ștergere
    2. hm, ce sa confirm eu?! spusele tale în nici un caz!
      Ninu, ai perfecta drepatate!
      ;) va pup, pe amândoi

      Ștergere
    3. ma rasfatati voi amandoi :)
      pup si eu Carmen,buna dimineata! :)

      Ștergere
  12. Sper doar ca acea fetita sa se fi stins fara sa inteleaga teribilul adevar.
    Este dureros... Asemenea povesti ma fac sa devin trista, sa ma gandesc la cata suferinta este pe lume...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de-am putea schimba lumea miscand din nas ca Samantha cu siguranta am face-o...dar nu suntem Samantha...

      Ștergere
  13. Răspunsuri
    1. cum ar putea fi altfel povestea vietii unui copil?
      a unui copil care s-a agatat de o legenda...
      ne trebuie atat de putin ca sa credem in ceva...

      Ștergere