luni, 25 februarie 2013

Da,imi place sa o privesc...

...imi place sa privesc luna....

In fond cu totii ridicam privirea spre cer si privim....e adevarat,nu vedem cu totii la fel....din fericire...
Nu-mi place expresia ''ti-as darui si luna de pe cer'',nu am inteles niciodata de ce oamenii prefera genul asta de promisiuni cand, mult mai simplu dar probabil mai greu de realizat e sa oferi atentie,caldura sau macar un zambet invaluitor adresat cu tot sufletul persoanei de langa tine....
Hmmm...probabil ca pana la urma''luna de pe cer''e o oferta mai buna,nu te implica cu nimic....
Exista o legenda frumoasa venita din China si in care chiar luna e personajul central....

Pe cer aparusera 10 sori care ardeau pamantul si Suveranul Ceresc a poruncit unui arcas de pe pamant sa ii sageteze ca sa nu mai ramana decat unul.
Arcasul Yi a indeplinit porunca si a primit drept rasplata un elixir al nemuririi pe care trebuia sa-l bea dupa un an de antrenamente si purificari.
El aduce elixirul acasa si il ascunde de sotia sa Chang,insa cand el pleaca de acasa ,aceasta il bea pe tot.
Cum il bea,simte ca poate sa zboare si se ridica pana la luna.
Insa aici nu era decat ea si un iepure celest-acesta se oferise ofranda unor intelepti infometati si pentru sacrificiul sau dobandise nemurirea pe luna.
Chang vrea sa se intoarca pe pamant la sotul ei si il pune pe iepure sa ii piseze un elixir care sa o ajute.
Iepurele piseaza si astazi la elixir..........


Poate vedeti si voi iepurasul :)
Ahh....si YI si Chang se refrea la....Ying si Yang....

O sa continui sa privesc luna.........

(repostare)

24 de comentarii:

  1. :)))) da, clar de tot se vede ieprasul!
    superba istoriaora! mi-a placut finalul, e atât de brusc, precis si hazliu!
    Te pup. Noapte buna, draga mea draga!

    PS: marmelada mea de portocale este gata! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. stiam eu ca e vizibil :))

      de abia astept sa vedem cat de "gustoasa" e :)
      pup si eu draga mea draga,somn usor! :)

      Ștergere
  2. Multzumesc pt. frumoasa povestioarå :-) Si eu am fost de micå atraså de lunå si tot visam povesti romantice implicand luna.
    Aståzi mi-am adus aminte de articolul tåu despre bårbi, privind la totzi bårbosii de la premiile Oscar... o modå care nu prinde bine la totzi :p

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. luna este cu adevarat tulbuartore ca si (unii) barbati cu barba :)

      Ștergere
  3. Frumoasa istorioara si frumoasa fotografie !
    Ma bucur ca ai repostat, as fi pierdut ceva pe placul meu. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine ca mi-ai spus ca e pe luna!
    Stii cat l-am cautat! Afurisitul, o clipa l-am pierdut din ochi! :))
    pup, zi faina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce ti-e si cu iepurasii astia,gategoric imprevizibili! :))
      pup si eu Minnie,faina sa-ti fie si tie ziua! :)

      Ștergere
  5. Parca imi amintesc legenda asta ... era si un copac de scortisoara pe luna ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce ti e si cu iepurasii astia!! Expresia asta cu luna mie imi pace... multi au promis o, nici unul nu a reusit sa o prinda....
    te pop!

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesanta povestirea ta Pandhora! Nu o stiam!
    Multumesc!
    Seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu am inteles mereu cheastia cu daruitul lunii de pe cer totusi ca un fel de stare in care cineva poate fi dispus de a intreprinde o calatorie riscanta la mare departare pt a aduce de acolo un fragment rar valoros si posibil magic binefacator pt persoana draga, o senzatie pe care eu am simtit-o atunci cand efectiv am simtit ca daca as fi capatat de stire ca persoana pe care o iubeam era insetata si in clipa aia nu exista vreo sursa de apa pe acolo si numai la cca 30 de km departare eu as fi fost in stare sa fac un maraton dus intors pt acel pahar cu apa, pe cand in mod obisnuit eu nu am nici un fel de anduranta care m-ar determina pe mine sa particip vreodata la vreun maraton, si nici nu am de gand sa nmi-o cultiv la acest nivel, si de altfel nici nu imi place in mod deosebit sa ma uit la alti oameni participand in maratoane, chiar si daca lor le-o placea, si nici macar maratonistii profesionisti sau amatori nu ma atrag prea tare asa ca stil/alura de om.

    RăspundețiȘtergere
  9. P.S. Desigur acel sentiment eu personal l-am simtit numai o data cand aveam 16 ani si cum locuiam intr-un mediu urbanizat si inalt civilizat cu apa la indemana, pana la urma nu a fost nevoie sa fac un maraton, si nici macar sa ma deplasez eu pana la bucatrie, deorece persoana de care eram indragostit putea sa isi ia singur apa daca i-ar fi fost sete, insa am simtit totusi acel potential ca eu, daca ar fi fost nevoie, as fi intrat in deplasare personala la nivel de depus un grad de efort necaracterist pt mine. Am mai simtit si ceva oarecum similar insa de intensitate mai scazuta pe la vreo 22 de ani, cand as fi fost dispus sa merg pe jos cca max 8 km dus + intors pt a procura ceva aparent necesar persoanei de care eram indragostit la acea varsta, daca nu ar fi existat vreo alta metoda de deplasare si acel lucru nu s-ar fi gasit mai aproape de 8 km si nu ar fi putut fi procurat nici on-line. Dupa aia nu am mai simtit acest gen de sentiment pt nimeni, desi desigur ca m-as purta ocrotitor cu oricine de care as fi indragostit daca as evalua ca ar avea nevoie in mod autentic de acest nivel de ocrotire temporara, insa ar fi desigur preferabil ca sa nu fie chiar atat de vulnerabil, deoarece a fi ingrijorat in permanenta din cauza ca altcineva ar putea suferi de sete sau din cauza ca i-ar lipsi ceva nu e totusi un sentiment deosebit de placut si poate duce la burn-out dupa o vreme.

    Dar daca cineva simt acel sentiment este un sentiment deosebit de placut si, dupa parerea mea, este OK sa nu se faca vreo oferta sau promisiune verbala, ci este OK doar sa te uiti in ochii celui carui doresti sa ii oferi apa sau ce si-ar dori inima lui, si pur si simplu sa te uiti la el asa si sa-i transmiti telepatic acea oferta sau promisiune, si asa nu se va isca nici o confuzie si nici motive de discutie ulterioara.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am trecut să îți spun Noapte bună! Iar acum, mă duc să mă uit la lună, să văd iepurașul...pisălog. Frumoasă poveste! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. bine zis,iepurasul pisalog :))
      o noapte buna iti doresc si eu draga Mirela! :)

      Ștergere
  11. E buna si o repostare. Mi-a placut mult povestea cu Chang si iepurasul. Nu l-am vazut pe iepuras pe Luna dar de azi inainte am sa privesc cu mai multa atentie :)
    O noapte buna, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa cum spuneam,si eu continui sa o privesc :)
      o noapte buna iti doresc si eu draga Elly!

      Ștergere
  12. Decat nemuritor pe luna, dar obligat sa pisez la elixir, mai bine privitor si visator pe pamant... :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Pan!
    Woderful Place!
    I like de Image.
    Good week.

    RăspundețiȘtergere