luni, 28 aprilie 2014

“Daca toti vom fi in rindul lumii, nu inseamna ca vom fi niste oameni de rind?”

Aceasta replica , monumantala as spune, face parte din spectacolul lui Razvan Mazilu "Saraiman", spectacol pe care l-am vazut aseara la Teatrul Odeon, invitata fiind de cel mai drag prieten al meu, sensibil la dans ca si mine.
Doar ca acest spectacol nu inseamna doar dans. Pe scena evolueaza si actorul de stand up comedy Dan Badea, care ne impartaseste gandurile, amitirile, concluziile si semnele lui de intrebare la modul haios si foarte apropiat degajand un umor absolut pozitiv. Momentele lui sunt impletite cu aparitiile lui Razvan Mazilu (care de fapt nu paraseste nicio clipa scena).
Ei sustin un fel de dialog, prezentand sau mai corect conturand ceea ce ne reprezinta pe noi, romanii.
De o parte Dan Badea, amintindu-ne de intamplari obisnuite ale vietii noastre din prezent dar si din trecut, facand misto cu dragoste de geniile noastre ale caror descoperiri nu au fost recunoscute, smulgandu-ne hohote de ras, ca vorba ceea, ce altceva ne mai ramane de facut?
De partea cealalta Razavan Mazilu, aducand surplus de sentimente, de traire si dragoste, de viata, de dragoste pentru o "ea" si iarasi un moment deosebit, acela in care  incearca sa-si ia valiza si sa plece, sa lase in urma totul dar e greu sa parasesti tot ceea ce inseamna...
Poate ar trebui sa va las si pe voi sa vedeti spectacolul ca sa intelegeti ce inseamna cu bune si cu rele, pentru fiecare dintre, sa fii roman.As zice ca tocmai de aceea muzica Romicai Puceanu face ca acest spectacol sa fie perfect romanesc dar frumos rau de tot. Nu stiu sa scriu cronici, am scris doar ce am simtit si aseara am simtit ca rad cu un nod in gat, de drag si de ciuda. Poate voi veti simti altceva vizionand spectacolul, nu stiu....
Razvan Mazilu a fost exceptional, atat de palpabil emotionant, Dan Badea un haios dar nu obligatoriu mioritic...
Aveti aici cateva imagini poate mai expresive decat cuvintele mele... 




Tot aseara am avut parte si de o surpriza. Pentru ca pe 29 aprilie este Ziua Internationala a Dansului, Razvan Mazilu ne-a regalat cu un spectacol de dans clasic dar si contemporant in interpretarea unor tinere si foarte tinere talente dar si a celor deja consacrate.
De exceptie au fost momentele din "Un tango mas" si "Depeche Dance" unde Razavn Mazilu face un cuplu perfect sudat  cu "partenera lui de-o viata" cum singur spune, Monica Petrica dar si alatui de Judith State si Vanda Ștefănescu in "Depeche Dance"....
Pot spune ca aseara am plecat de la teatru daca nu dansand, cu siguranta plutind...


28 de comentarii:

  1. Mi se pare super interesanta ideea spectacolului :D moama ce mi-ar fi placut sa merg, pfff!!!!!! Nu se poate, vrem si noi! :))))
    Un spectacol adevarat este un tot, de la muzica pana la cele mai mici detalii, iar cei ce au gandit acest spectacol asa, au dat lovitura! Eu m-am uitat 35 de sec. la el si regret ca nu am fost acolo, apoi cei ce au vazut tot si s-au delectat cu bunatatile prezentate ... hehe neica! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cand vei ajunge in Bucuresti sper sa il poti vedea, e cu adevarat remarcabil dar eu cred ca el face si turnee prin tara cu spectacolele lui asa ca...:)
      oricum cred ca o sa mai merg sa-l vad o data, o ora e prea putin chiar daca e intens :)

      Ștergere
  2. Si mie mi-ar placea sa vad spectacolul. Pentru umor am rabdare... sa dau si la altii. :)
    Multumesc pentru info.

    RăspundețiȘtergere
  3. a. Mi-a plăcut ultima frază a postării cu..."plutind". Măcar aveai la tine covorul fermecat ca mijloc de transport, pardon, de..."transpunere" ?! :)))
    b. Şi bine că pluteai la înălţime, altminteri, pe pământ, există întotdeauna riscul să ţi se tragă covorul brusc de sub picioare şi să cazi în...realitate... :(((
    Cu bine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. draga Marco, nici un covor, oricat de fermecat ar fi el nu ne face sa plutim dincolo de realitate :)

      Ștergere
  4. Interesant, pacat ca sunt asa departe, si poate si daca ar fi venit in orasul meu, as fi dus o lipsa acuta de timp. Seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cu siguranta ti-ai fi facut timp...
      o seara faina iti doresc si eu!

      Ștergere
  5. E bun ăsta a lui Badea , pus în ceaun și ronțăit pînă la măduvă ! Ș)

    RăspundețiȘtergere
  6. Singurul lucru pentru care invidiez Bucurestiul: viata culturala.
    Ah, si multele magazine cu materile pentru hobby & crafts.

    RăspundețiȘtergere
  7. eee am zis eu ca la bucuresti va fi urmatoarea mea casa! :)
    te invidiez ce sa zic.....tu plutesti si acum sunt sigura, ,ni-i asa? :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. atunci Bucurestiul sa fie! :)
      ce bine intelege o geamana alta geamana :))
      da, cam plutesc de felul meu, recunosc, acum am si un motiv in plus :))

      Ștergere
  8. Dar ce inseamna Saraiman/Sharaiman ? Ca am cautat dar nu am gasit decat ca e numele unei pensiuni relativ ff recent infiintate din Delta Dunarii. Am auzit de talentata cantareata Romica Puceanu, dar nu stiam cantecul, (dar eu nu ascult nici muzica asa in general, pt ca sunt afon, adica pur si simplu chiar daca l-oi fi auzit pe undeva nu i-as fi retinut cuvintele, ca eu nu cred ca am retinut decat cateva cuvinte rostite mai des asa la refren din probabil in maxim 10 cantece ff super-populare de nivel international global, si e posibil sa recunosc mai multe melodii, asa cum suna, insa fara sa le asociez cu vreun cuvant, plus niciodata nu am reusit sa inteleg cuvintele vreunui cantec, si stiu cat m-am chinuit cu unul care chiar imi placuse cand eram mai mic odata, si l-am ascultat asa de vreo 20 de ori ca sa inteleg in mod expres ce zic cuvintele, si tot nu am retinut decat cateva din refren !). Si cuvantul saraiman/sharaiman pur si simplu nu seamana cu nimic din ce am auzit eu asa in general sau nici macar ce am citit. Adica e probabil un cuvant important daca e chiar titlul acestui spectacol si e cantat si de dna Romica Puceanu si de aia intreb. La un moment dat tot dand Google, am dat peste posibilitatea total nastrusnica si de fapt improbabila, desi nu total implauzibila, ca ar fi ceva gen cum ar zice japonezii "sharary man", la "salary man" ! Si cum cantecul pare sa fi fost lansat in 1976...zau, este chiar posibil ca dna Puceanu care a fost in turneu in Japonia,plus era destul de umblata, plus era desigur chiar deosebit de cultivata in sens chiar modern, si chiar talentata la a incorpora diverse trenduri in muzica ei, sa fi inventat sau introdus ea in mod total original acest cuvant, in mod artistic desigur, pt a "caina" la nivel asa de consolare de pahar soarta unor oameni de tip birocratic care desigur ca abia asteptau sa se relaxeze la un pahar dupa ce erau constransi toata ziua de diverse obligatii ! Insa nu stiu daca asa este, si poate cuvantul inseamna altceva, dar nu mi-a sunat nici tiganesc, nici idis, paote o fi ceva turcic/slavic combinat, nu stiu, dar am devenit curios, de aia am si intrebat ! Plus chiar mi-a placut ideea imprumutului adaptat japonez ! Ca mi se pare chiar plauzibila, desi desigur numai in cazul unei persoane atat de talentate si inspirate ca dna Puceanu, altfel nu prea cred ca e probabil.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. saraiman cuvant cu influente japoneze, asta mi se pare foarte tare :))
      adevarat, nimeni nu stie ce inseamna, eu inclin sa cred ca e nume propriu...

      Ștergere
    2. Pai efectiv cantecul asta ar fi avut un succes monstru in Japonia in anii 76-80 ! Desi acolo conceptul de salary man, initial asa inteles mai serios chiar inainte de cel de-al 2lea razboi mondial, apoi din ce in ce si mai critic comic, dupa anii 50, cu o culme a apogeului asa probabil in anii 70-80 in Japonia si familiar celor cu cultura japoneza si in 90 devenind chiar preluat la nivel de audienta chiar globala asa cu ajutorul a diverse filme care prezentau in mod oarecum comic, dar si comic romantic uneori, alteori chiar si usor subtil critic social acea viata de birocrat care trudeste 12 ore pe zi constrans de diverse obligatii, si dupa aia se duce si se face pulbere la carciuma, insa desigur ar merge si pt o critica si a functionarului mic-burghez, de exemplu, a asa numitului "amploiat", e ceva chiar cultural comun, plus desigur acel amploiat fiind posibil salvabil sau macar asa relaxabil de o gheisha si de alcool, unde poate deveni dezinhibat si consolat totodata, si canta asa cantece de pahar in moduri mai sentimentale, pai asta chiar e o tema ff inteligibila si in Romania dar si in Japonia. De aia chiar mi-a trecut prin cap, dar desigur ca nu o fi asa, dar daca ar fi asa si dna Puceanu chiar a preluat conceptul in urma contactului ei cu cultura japoneza, pai asta ar fi excelent ! Insa poate mai probabil e un cuvant inventat mixt, al unui om care vorbeste cam impleticit de alcool, de ex poate vrea sa zica ceva gen Caraiman, dar iese impleticit Sharaiman, care e si numele unui staroste vestit din reg Baragan/Calarasi/Fundulea, despre care dl Al Odobescu povestea in Pseudokinegetikos, "raposatul Caraiman, veselul si priceputul staroste al vanatorilor tamadaieni, vestit prin aceea ca putea sa inghita multe vedre de vin" !

      Deci am oferit 2 ipoteze, ambele care mi se par plauzibiile, desi nu stiu cat de probabile pt cantecul dnei Romica Puceanu. Insa nu am prea inteles ce legatura are asta, sau ce rol joaca asta in piesa e teatru respectiva. E asa o descriere cum ca in cultura Ro se bea mult alcool, si asta e ceva gen dulce-amar, si bine si rau, plus e si cauzat de stressurile vietii moderne si a politicilor si a structurii economiei de azi sau de ieri, insa paharul si cu dragostea ne ajuta sa ne adaptam si sa ne gandim si in mod inaltator si la suflet si iubire si agape si fratie asa gen in poeziile lui Rumi combinate cu idealurile crestine ? Zau., NU scriu de loc ironic, dar nu m-am prins de ideea culturala a spectacolului, adica de ce este asa emotionant, in afara de ca e pe muzica de dna Romica Puceanu, care desigur ca e emotionanta, dat fiind ca dansa are talent muzical.

      Ștergere
    3. P.S. Am introdus o a 2a ipoteza alternativa, de origine chiar romana, dar cred ca mi-a intrat la Spam. Daca s-a pierdut, revin !

      Ștergere
  9. Dupa atata efort, tot nu renunt sa intreb care e ideea spectacolului de mai sus, ce legatura are dragostea cu emigrarea economica, plus astea cu un cantec de pahar, plus toate cu citatul din titlu, deoarece tot nu m-am lamurit ? Dar nu fac misto, chiar nu mi-a picat fisa. Adica inteleg ca lumea e trista cand pleaca, partir c'est mourir un peu, etc, dar mi se pare ceva banal, plus care nici nu mi se pare ca asta are legatura asa directa cu cantecul Puceanu, care mie imi suna a altceva, nu stiu exact a ce, dar nu mi se pare ca are legatura, plus am ramas efectiv in ceata re titlu, a carei poanta nu o inteleg in afara unui joc de cuvinte destul de anemic care asta chiar ca nu pare a avea legatura cu nimica posibil legat de vreo despartire ! Decat ca vag element comun tuturor oamenilor, atat de rand cat si mai putin de rand care pana la urma mor. Plus totul bazat pe ideea unui rondel francez (ala cu partir) pe fond muzical lautaresc ? Adica asta e asa firul de baza al temei reprezentative pt cultura romana
    contemporana ? Nu critic, doar vreau sa inteleg. Zau, am cautat si recenzii la spectacol ca sa-mi pice fisa si nu am gasit decat tot chrstii vagi de gen, vai ce muzica frumoasa, dar absolut nimic despre ideea principala a show-ului in sine. Pai muzica desigur e misto, mie de fapt mi se pare destul de rezilient-optimista, nu trista, adica nu pare asa ff imediat legata de doliul vreunei
    despartiri, plus muzica in sine asa cum e se putea difuza si fara spectacol la o adica, pt ca este o piesa muzicala deosebit de solid valoros unitar complex artistica de sine statatoare, pe care, zau, acel spectacol pare grefat cam in plus, ca sa nu zic cam
    parazitic...e posibil ca asta sa fie o aluzie la furculitionul dlui Caragiale ? Zau, ma chinui, dar nu ma las pana nu aflu ! Ca ideea principala a acestui show mi se pare si mai
    obscura decat cea a filmului Nimfomaniac (von Trier)...sau cel putin ma face sa ma chinui mai mult decat pt filmul ala, mai ales daca zici ca e asa ff emotional plus ff apropiat de tematici pertinente contemporaneitatii culturale romane, sau culturii contemporane romane. (?~?) Asta era echivalent cu emoticonul ala scratching head, eu nu prea utilizez emoticoane, insa aici chiar am simtit nevoia pt ca repet ca ma chinui sa inteleg, fara nici un misto.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ha ! Ha ! Ce zapacit sunt ! Abia acum vad ! Credeam ca e spectacol de TEATRU (sau variete/opereta) insa e intitulat spectacol de DANS ! Pai de aia nu intelegeam nimica ! Ca sunt cu totul pe dinafara re dansul modern, care mi se pare abstract absolut dincolo de orice putere de intelegere din partea mea, plus adesea bazat pe aluzii culturale ff specifice pe care nu am cum sa le stiu ! (Fara nici o ironie, chiar sunt total pe dinafara re baletul/dansul modern din diferitele culturi ale lumii, nu doar cea romana.).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am vrut sa-ti raspund de ieri dar uite ca nu am reusit...
      o sa incerc sa-ti explic in ce a costat spectacolul dar, ar fi cu totul altceva daca l-ai vedea si tu...
      da, stiu, lucrul asta nu e posibil...
      ideea spectacolului e legata de romani de ceea ce suntem, cum suntem, cum am fost, e legata de romanism...
      sunt doua directii, una e data de textetele interpretate de Dan Badea, actor de stand up comedy, cealalta de Razvan Maziliu.
      Intre ei se leaga un dialog, Dan Badea povesteste, se opreste, Razvan Mazilu continua dansand...
      Dan Badea face referire la tot felul de intamplari din viata noastra si de pe timpul lui Ceausescu si de acum (mi-e greu sa-ti povestesc poantele, nu ar avea farmec)
      legat de ce am spus in titlu, la un moment dat Badea spune ca lumea, familia, de cand suntem foarte tineri ne cere sa fim in randul lumii, sa ne aliniem celorlalti, sa nu iesim in fata si atunci, daca facem asta nu o sa devenim niste oameni de rand, in sensul de fara indentitate individuala?
      Razvan Mazilu ne arata latura romantica a romanului dar si a omului in egala masura, romanul ca orice om iubeste si sufera, se bucura, vrea sa-si schimbe viata...romanul incearca inca sa-si schimbe viata, plecand si muncind in alta tara pentru a-si construi o viata in care cel putin grijile materiale sa fie mai mici....
      muzica Romicai Puceanu e un liant...ea a existat si atunci si acum, romanul si la necaz si la bucurie asculta muzica de petrecere, a fost mereu prezenta in vietile noastre, ea nu reprezinta rezolvarea problemelor, reprezinta doar o alinare....
      ma indoiesc ca te-am facut sa intelegi ceva, stii si tu ca un act artistic oricat de explicat ar fi el nu poate fi cu adevarat inteles decat daca este trecut prin filtrul personal...
      m-as bucura daca intamplarea te-ar aduce in postura vizionarii acestui spectacol :)

      Ștergere
    2. am cautat cateva imagini pentru tine, nu stiu daca te vor ajuta sa te edifici, ar fi cam greu dar ele redau ceva din atmosfera din sala, enjoy! :)

      https://www.youtube.com/watch?v=S5aywTdSvNQ

      Ștergere
  11. Multumesc ff mult pt efortul tau. Acum m-am lamurit ceva mai bine, si chiar indraznesc sa ofer o parere critica amatoriceasca total personala.
    1) Actorul de stand-up are dictie proasta, si nici nu se pricepe inca la interpretare de tip stand-up de nivel de succes mai larg
    2) Dansatorul are o forma fizica execrabila, desi este facial expresiv, insa cu corpul nu reuseste sa transmita mai nimica
    3) Textul de stand-up pare scris de un blogger amator de 16 ani, care probabil va lua nota 5 la portiunea de literatura romana de la Bac, chiar si pe portiunile alea obligatorii destul de restranse, daramite pe altele care vor fi introduse, sper, in viitorul apropiat
    4) Coregrafia este inexistenta
    5) Costumele sunt si ele inexistente, sau nu cred ca s-a gandit cineva la ele, sau daca s-a gandit habar nu am la ce s-a gandit
    6) Ca activitate culturala, blogul tau este mai inalt calitativ artistic decat acest spectacol. Este posibil ca spectacolul in sine sa indeplineasca macar 1/4 dintr-una din multiplele functii ale unui act artistic, cea psihoterapeutica, (1/4 din ea fiind reprezentat de psihoterapia de suport de tip validare a unor frustrari resimtite de bucurestenii contemporani cu studii superioare de varsta tanar adulta care se regasesc si in blogosfera mai larga), insa blogul tau indeplineste mai multe functii, atat 3/4 in cadrul psihoterapeutic, (de tip de suport, plus de tip cognitiv-comportamental, plus de facilitare de joaca), plus indeplineste si functie autentic educativa destul de complexa dincolo de actul terapeutic.

    Spectacolul mi se pare pur si simplu total amatoricesc si facut la totala plezneala, dezamagitor pt mine, cam penibil aproape de nivel de posibil jignitor chiar pt muzica dnei Puceanu, o susanea, (in sensul mai modern al acestui cuvant din DEX, pe care chiar l-am verificat, nu ala arhaic), si nu o zic in mod elitist, ci chiar ca pretentie/moft strict personal.

    (va urma un PS)

    RăspundețiȘtergere
  12. P.S. Insa faptul ca tu ai apreciat acest spectacol nu este ceva pt care m-as putea simti dezamagit, pt ca desigur ca este relaxant uneori sa facem haz de necaz, (cf componentele psihoterapeutice de mai sus), plus stiu ca eu personal chiar evit uneori in mod exagerat psihoterapia de suport pe care altii doresc sa mi-o ofere in mod chiar sincer autentic altruist, si doar imi pare rau ca tu si alti spectatori din Romania nu par a putea beneficia si de spectacole mai inalt calitative, chiar si daca in aceeasi maniera si pe aceleasi teme, pt ca stiu sigur ca tu ai fi in stare sa le apreciezi chiar si mai bine pe alea, chiar si mai bine decat mine, care sunt un spectator nerafinat artistic receptiv si in mare parte egoist, care poate cere prea mult din partea unui spectacol de teatru combinat cu dans si cu stand-up...si eu stiu cat de mofturos sunt in legatura cu diverse, nu numai cu teatrul, si stiu cat de mult chiar imi limitez si ingustez experientele chiar eu, in mod probabil detrimental pt mine din cauza acestui narcisism exagerat pe care stiu ca il posed, alaturi de o lipsa de toleranta si de rabdare, avand si ADHD, citind si chiar observand pe diagonala si ff superficial diverse chestii. Plus tu te-ai referit si la atmosfera, care si aia e ceva posibil reconfortant in cazul unui spectacol. Si in legatura cu asta eu sunt cam deficitar, pt ca de obicei nu sunt deosebit de receptiv nici in legatura cu asta, sunt ff controlat in legatura cu ce atmosfera caut si cand si cum si unde, si efectiv tind sa evit chestiile de gen facut haz de necaz in grup, dar e poate pt ca efectiv simt ca pt mine sunt o pierdere de vreme sau sunt efectiv ineficiente, ca eu nu in felul asta functionez cel mai bine in grupuri, nici macar grupuri cu scop clar de relaxare, spectacole, petreceri, etc. Plus simtul meu al umorului e chiar ff amestecat si pestrit pt ca se supune mai multor gramatici chiar diferite, (chiar am si citit despre asta, desigur unde decat tot pe wikipedia), insa tine si de propriile mele experiente de contact cu diferite show-uri si petreceri, si chiar sigur imi reprim sau suprim niste chestii in mod chiar destul de exagerat de drastic, chiar si cand ar trebui sa fiu total relaxat si mai putin mofturos sau intransigent. Insa in legatura cu punctele 1-6 de mai sus,zau, chiar le-am scris destul de spontan si rapid ! Mai greu e sa explic chestia cu susaneaua, pt ca nu e ceva care e intentionat sa ofenseze pe cei care muncesc in industria entertainmentului de nicaieri din lume, si nici consumatorilor de arta de nicaieri, era, cum am zis, doar o chestie de moft personal.

    RăspundețiȘtergere
  13. multumesc draga Rudolph pentru aprecieri, tot e un castig daca nu simti ca-ti pierzi timpul trecand pe la mine si chiar ma bucur ca tu privesti lucrurile prin lupa :)
    prefer un comentariu scormonitor unui de complezenta, gen, mi-a placut, w-end placut!
    cum spuneam, e greu sa faci evaluarea unui spectacl prin cateva imagini si cuvinte nepricepute ca ale mele...
    sigur, conteaza daca ceea ce vezi se pliaza pe gusturile tale, asta e de fapt criteriul cel mai important...oricat de bun ar fi un artist daca pe noi nu ne atinge atunci calitatile lui ne lasa reci.
    uite, eu nu agreez de exemplu genul SF, carti filme, fug de ele...
    stiu ca sunt capodopere de gen dar pentru mine prea putin valoroase, asa ca in mare te inteleg :)
    iti multumesc oricum pentru acest lung si fermecator dialog :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Ah, imi pare bine ca nu te-ai suparat pt ca de fapt ma gandisem de atuncea ca una din calitatile importante ale unui spectacol teatral e reprezentata si de atmosfera din sala, si tu zici ca asta a fost chiar placuta, insa dupa cum ziceai, videoclipurile nu reusesc sa o reprezinte pt ca efectiv se aud doar cateva rare rasete din sala si nici macar alea
    particular de calde. Plus de fapt ambii recenzori pe care I-am citit ulteriori se refereau cam oblic ca in serile in care au fost ei publicul ramasese oarecum nedumerit, asta fiind la spectacole din afara Bucurestiului, care mie mi-a intarit oarecum ideea ca e cam restrictiv cultural pertinenta si apreciativ inteligibila, nu atinge chiar teme de interes general, sau e de calitate variabila, ceea ce e iarasi un punct slab pt profesionalismul productiei respective.
    Nici mie nu imi place SF-ul de dupa cel clasic al dl Jules Verne, si desi recunosc ca dl Asimov plus chiar si dl HG Wells trebuie si ei incadrati la clasici, mai ales ca mie dl Wells mi se pare direct inspirat de sotii Shelley, atat dna Mary Shelley cat si dl Percy Bysshe Shelley, iar dl Asimov de dl EA Poe, si apreciez si pe dl Karel Capek, si la nivel teoretic pe dl Philip K Dick, dna Ursula K Le Guin si dl Arthur Clarke, totusi eu personal nu am citit
    integral vreuna din lucrarile lor de baza, plus
    nici ale celor care au scris SF dupa ei, desi
    probabil ca exista unii importanti, atat dinaintea lor cat si dupa. Si nu pot sa nu ma las atras uneori de calitatea de basm a unor povesti fantasy, mai ales daca recunosc in ele clisee din clasici, de ex mi-au placut filmele Twilight chiar fara sa vreau, (desi probabil nu as citi cartile), si desi filmele sunt chiar ridicole la un anumit nivel, prezentand asa ca un colaj de clisee destul de facil digerabile din
    literatura sec 19, insa in stil oarecum realist socialist ! Insa desigur fantasy nu e tot aia cu SF, doar ca unii din generatiile mai recente au propus elemente comune de fuziune, si e si asta ok, pt ca e ca bucataria de fuziune, care poate fi chiar buna uneori si chiar respectuos omagial educativa pt generatiile mai tinere. Adica recunosc importanta. Dar nici mie nu-mi place ! Plus sunt ff mofturos si redus monoton chiar si in legatura cu mancarea !

    RăspundețiȘtergere