luni, 3 decembrie 2012

Birjele si iarna in Bucurestii de altadata


Ianuarie, in Bucuresti. Ninge ca la sfarsitul lumii. Viscoleste. Si n-ai cum sa ajungi acasa, pentru ca pe soselele introienite nu mai circula nimic... Nici urma de tramvai sau de taxi antidiluvian Nici urma de... birja, de trasura de piata sau de cupeu. Bucurestiul de-acum o suta de ani striga in gura mare: “Transporturile in Capitala sunt o calamitate!'. Trecu' veacul, dar si azi, cum da o ninsoare mai zdravana, suntem gata sa strigam la fel. Diferenta e ca atunci problema mare o ridicau birjele.

“Universul” pornise o campanile provocata de o intamplare din mijlocul lui ianuarie.


Era pe 16 ianuarie 1912, in seara de dupa mitingul Conservatorilor (slava Domnului, va fi gandit prefectul Bucurestilor, I. Mitileneu, caci ce s-ar fi facut daca viscolul venea in plina manifestatie a oamenilor Puterii!). “Era premiera la teatrul National dar si celelalte sali erau pline, cand s-a iscat, pe la orele 10, un viscol strasnic. La miezul noptii, publicul care voia sa plece acasa s-a vazut blocat in interiorul salii de spectacol. Trasurile, automobilele de piata si cupeele disparusera din circulatie'... Gasindu-i in teatru pe prefect si pe directorul prefecturii – care se relaxau si ei, dupa doua duminici cu mitinguri si iesiri violente in strada - oamenii s-au imbulzit sa le ceara ajutorul. Dar ce puteau face bietii inalti functionari? Prefectul si-a cedat automobilul unei artiste care trebuia sa ajunga repede la Teatrul “Comoedia' (care era la numai cativa pasi distanta, dar distinsa actrita - al carei nume istoria nu-l consemneaza - nu putea sa razbata prin crivat). “De aici plangeri, reprosuri, incriminari la adresa autoritatilor noastre «care sunt indolente», «care lasa publicul la discretia birjarilor» etc.'.
Ancheta redactorilor de la “Universul', provocata de intamplarea cu pricina, avea sa releve faptul ca, in ianuarie 1912, Bucurestiul avea “900 de trasuri de piata, iar numarul cupeelor, al automobilelor de piata si al automobilelor taximetre nu trece de 100. Prin urmare, sunt 1000 de trasuri la 300.000 de locuitori. Putin, foarte putin', mai zice jurnalistul, “avand in vedere cum a crescut in ultimii ani circulatiunea in Capitala', caci se inmultisera proprietarii de automobile si tramvaiele electrice. Si-n plus, iarna... nu-i ca vara. De-ar trai azi, si-ar pune mainile in cap. Si ziaristul, si prefectul Bucurestiului, care istoriseste: “Luni seara am facut cu automobilul meu drumul de la teatru pana acasa intr-o jumatate de ceas, cand pe vreme normala il fac in cel mult 8 minute (nu stim, din pacate, despre ce traseu era vorba exact, ca sa putem compara – n.n.). Pe parcurs am gasit opt trasuri ai caror cai alunecasera si zaceau la pamant. Era o crima fata de bietele animale ca sa mai fi ramas birjarii cu trasurile in oras. S-au dus oamenii acasa, caci ar fi fost o nebunie sa incerce a mai lupta cu viscolul'. Dar omenetul ramas captiv in teatru, la miez de noapte? Pentru el ce faci?
Solutia cea mai simpla de rezolvare a situatiei, e de parere prefectul, este sa se mareasca numarul de autorizatii pentru birje in oras. Dar asta inseamna sa ceara cineva acele autorizatii si proprietarii de birje nu se-nghesuie. Ar mai fi o solutie ca primaria sa cumpere birji noi si sa tocmeasca vizitii... Jurnalistului i se pare o afacere buna. Inaltului functionar, ba: “Ehei, domnule, cand stai in strada si cauti o birja fara s-o gasesti, iti spui ca-i o afacere. Dar ia intreaba-ne pe noi?' Si-i face calculul: vizitiul angajat de primarie castiga in medie 30 de lei pe zi, dar pretinde ca nu a facut decat cel mult 10 lei. “Ei, din 6, 8 sau 10 lei, cat luam zilnic, iti da mana sa intretii cate 3 sau 4 perechi de cai la o birja, sa schimbi rotile de cauciuc, sa repari trasura, sa platesti vizitiul? Noi ce mai castigam?'. Asa gandesc si patronii de birje, particularii. Iar ideea unui taxator, care sa tie socoteala birjarului – platiti fiind si unul si altul cu lefuri fixe – nu incanta nici ea pe nimeni! In zilele urmatoare publicarii articolelor din “Universul', incurajati si de redactie, bucurestenii depun plangeri dupa plangeri la prefectura. Suficient pentru ca prefectul sa de o ordonanta. “In consecinta, birjarii sunt obligati a iesi seara in numar de 200, pentru a indestula cererile publicului care frecventeaza spectacilele. (…) Avand in vedere numarul actual de birji care circula in piata, va veni randul fiecarui birjar o data la patru seri'. Taximetrele si automobilele de piata sunt obligata sa se supuna aceleiasi reguli, sub amenintarea cu judecata.
Ei, vedeti acum care era forta de persuasiune a presei in epoca. Impusese un act normativ, in Capitala. Si asta in numai cateva zile... Credeati insa ca “Universul' s-a multumit cu aceasta victorie? Nu. Si-a continuat campania, atacand de aceasta data problema tarifului. De data aceasta trecand in tabara birjarilor. Caci si ei aveau nemultumiri. Tariful era neschimbat de 30 de ani: 1 leu cursa, 2 lei ora. Noul “asalt' jurnalistic misca ceva si aici: cursa ramane un leu, dar ora de plimbat cu trasura creste la 3 lei. Si pentru ca nu se facea sa strice hartia pentru o noua ordonanta doar pentru aceasta chestiune, prefectul mai adauga un rand: “Judecarea si sanctionarea imediata a conflictelor dintre birjari si public'... a caror amanare, pana atunci, ducea la scoaterea din piata a cate unei birji si-o luna-ntreaga, pana se solutiona cauza.
In fine, lucrurile s-au urnit. Cu cele doua ordonante ale prefectului, au prins ceva inima si proprietarii de birji, care si-au tocmit vizitii noi. Pe 29 ianuarie 1912, noii birjari ai Capitalei au sustinut si concursul pentru... permis. Vreti sa stiti ce materii au avut de studiat? “Circulatiunea trenurilor, sosiri si plecari; Strazile si institutiunile mai de seama din Capitala; Ingrijirea ce trebuie data cailor in caz de accident'.

Mana, birjar!


sursa: www.jurnalul.ro

25 de comentarii:

  1. ce frumoooooooos! am pierdut mult din farmecul acestor plimbari, în goana spre progres :(
    Eu gasesc atât de roamntice plimbarile cu birja sau cu sania trasa de cal... de cate ori am ocazia, imi fac aceasta placere :) La Constanta vara aceasta am savurat ultima data, iar cu saniuta in galopul calului m-am plimbat de multe ori prin Muzeul satului din Sibiu.
    Frumos subiect ai ales tu, draga mea draga, pentru acest început de iarna. Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pup si eu draga mea si draga si romantica,multumesc! :)
      dupa cum vezi,probleme sunt cam aceleasi doar mijloacele de locomotie s-au schimbat :))

      Ștergere
  2. interesant...deci iar am aflat lucruri noi de la tine :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce "cutiuta" as mai avea eu daca nu s-ar gasi prin ea si cate ceva surprinzator? :)

      Ștergere
  3. :)
    ce frumos! mie chiar mi-a placut articolul. mi-a trezit asa o nostalgie...
    adevarat e faptul ca o ora 3 lei e ieftin :)) eu as fi cerut sa fie 4 lei...
    este asa materie? circulatia trenurilor, sosori si plecari?:))
    te pop!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. iti dai seama ce birjari scoliti aveam? :))
      pup si eu draga geanina,o zi faina iti doresc! :)

      Ștergere
  4. Interesant articol! Ai reusit sa captivezi un pic din farmecul acelor vremuri! :)
    O zi frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da...la distanta asta in timp birjele si zapada au alt farmec...oare asa ne vor privi si pe noi peste o suta de ani? :)

      Ștergere
  5. In Tenerife ne-am plimbat cu birja! A fost tare fain, mai ales ca poti vedea lucrurile din jur mult mai bine decat din auto, chiar ma gandeam atunci, rochia cu trene si umbreluta îmi lipsea, dar mai bine ca nu le aveam erau peste 30 de grade! :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce fain trebuie sa fi fost :)
      poate ne arati poze :)

      Ștergere
  6. Nu am avut niciodata ocazia sa ma plimb cu birja, desi mi-am dorit acest lucru.
    Vad ca noi, romanii, nu am reusit sa evoluam in cei 100 de ani care au trecut. Aceeasi aglomeratie, aceeasi debandada la venirea zapezii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu cred ca am "evoluat" spre mai multa aglomeratie si debandata la venirea zapezii :)

      Ștergere
  7. Care vra să zică, presa s-a pus în slujba cetăţeanului. Eh, ce vremuri!!!
    :)
    Mi-a plăcut povestea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si a mai si reusit sa obtina niste "ceva" in plus pentru birjari dar si pentru confortul cetateanului :)

      Ștergere
  8. O plimbare cu birja ar fi excepțională prin Bucureștii de care, uite, mi-e dor!!! Va trebui să-mi fac drum, n-am fost din mai, de-acum doi ani... Frumoasă poveste, interesante vremuri.
    O seară minunată să ai, dragă Pandhoraa! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sincer,nu cred sa fi vazut plimbari cu birja prin bucuresti decat la Zilele Bucurestiului dar cu siguranta si mie mi-ar placea :)

      Ștergere
  9. Minunata descriere Romantic personaj de altadata dar fara poluare , fara zgomot de motociclete sau claxoane ca in prezent.. poate ne-am nascut prea tarziu pentru lumea asta prea moderna,Imi amintesc de o melodie Mana birjar " care se canta si azi cu mare placere
    Multe salutari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da...poate ca timpul trecut ar fi fost mai potrivit pentru unii dintre noi :)

      Ștergere
  10. Ce vremuri !In orice caz mai linistite ca in prezent .Se circula sigur mai incet , de o tamponare sau de o ciocnire nu cred ca se auzea!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da...timpul avea o alta viteza atunci :)
      frumoasa sa-ti fie si tie seara Iulisa,multumesc!

      Ștergere
  11. Vremuri de atunci si vremuri de acum. Ce le separa, le deosebeste? Mai nimic, decat mijlocul de transport. Autoturismul a luat locul birjelor, deci un fel de progres. In gandire...nu mi se pare insa vreun mare progres. Vad ca tot fuga de impozitare si smecheria erau si atunci o frana in modernizare. Nu cred ca ne facem bine prea curand, ca popor ;)
    Seara frumoasa, Pandhora!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt boli care se amelioreaza dar nu se vindeca...
      eu sper in vindecare :)
      frumoasa sa-ti fie si tie seara Elly,multumesc! :)

      Ștergere
  12. Interesantå poveste si foarte de actualitate, chiar si dupå atatzia ani. Din toate vremurile plåtitorul de taxe a fost zgarcit, asta poate pt. cå stia cå banii ajung nu in sosele noi si nici måcar la intretzinerea celor vechi, ci in buzunarele acelora sus pusi ;-)
    De cate ori ninge 2-3 zile, de ajunge la 3 m, iar pe stradå sunt mai multe tractoare care curåtzå, decat masini, må gandesc la dif. intre un mic oråsel din nordul Norvegiei si unul din Ro. .... nici nu må mai gandesc la capitalå :D

    RăspundețiȘtergere