duminică, 25 mai 2014

16 lucruri de care sa nu te temi



Fragment din scrisoarea adresată de F. Scott Fitzgerald, pe 8 august 1933, fetiței sale, pe atunci în vârstă de doar 11 ani, în timp ce aceasta se afla în tabără.

Să nu te temi de părerea celorlalți
Să nu te temi de păpuşi
Să nu te temi de trecut
Să nu te temi de viitor
Să nu te temi de maturizare
Să nu te temi că altcineva te va întrece
Să nu te temi de triumf
Să nu te temi de eşec, cu excepţia cazurilor când intervine din vina ta
Să nu te temi de țânțari
Să nu te temi de muşte
Să nu te temi de insecte, în general,
Să nu te temi de părinţi
Să nu te temi de băieți
Să nu te temi de dezamăgiri
Să nu te temi de plăceri
Să nu te temi de satisfacţii

Cu multă dragoste,
Tăticul”
 
 foto: Dallas Clayton
sursa:http://webcultura.ro

18 comentarii:

  1. simplu, sincer si din toata inima - superb fragment!
    asa sa fie pentru toata lumea! :)
    te pup draga mea draga. Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o parte dintre aceste sfaturi inca ne mai sunt de folos :)
      ce placut e sa te regasesc, chiar si pentru scurt timp, aici :)
      te pupacesc si eu, draga mea draga! :*

      Ștergere
  2. Ce frumoase ganduri de la un tata pentru fetita lui... Ma gandesc si eu cate ii voi mai spune si eu zanei mele dragi....
    O duminica frumoasa, draga Pandhora! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sunt sigura ca Sara va primi multe si de folos sfaturi de la un tatic asa iubitor cum esti tu draga Alex :)
      sa creasca mare si sa va bucure mereu!
      frumoasa sa-ti fie si tie ziua!

      Ștergere
  3. sfaturi simple scrise cu multa dragoste.. :)
    doua temeri am si eu. lista le contine... :P

    RăspundețiȘtergere
  4. don't grow up it's a trap.....
    pup!

    RăspundețiȘtergere
  5. Din toate de astea mi-e-n grija de tantari ca nu am plasa la geam :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. uite ca eu de grija asta am scapat :))
      cu dezamagirile, placerile si satisfactiile e un picut mai complicat :D

      Ștergere
  6. unui om, grele raspantii i se-arata
    temerile-si poate-nfrange
    inima lui, niciodata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. inteleapta erys, ce frumos stii tu sa spui lucrurilor pe nume :)
      te imbratisez >:D<

      Ștergere
  7. Am citit din curiozitate ce s-a intamplat cu acel copil, (unicul copil al scriitorului Francis Scott Fitzgerald si al sotiei lui, si ea scriitoare, Zelda Sayre Fitzgerald). Pe fetita o chema Frances (Scott Fitzgerald), si i se mai spunea Scottie, si a trait pana in 1986, pana la varsta de 65 de ani. A devenit jurnalist si membru activist proeminent al partidului Democrat din SUA: S-a casatorit initial cu un avocat din Washington DC si a avut 4 copii, 2 baieti si 2 fete. Fiul cel mare a decedat din pacate prin suicid la 27 de ani. Una din fiice a scris o biografie a mamei sale, publicata in 1995, in care povesteste si despre partea mai trista a alcoolismului ei, care se pare ca a influentat oarecum si divortul de primul sot, si recasatorirea oarecum precipitata cu un alt barbat, (desi desigur or mai fi fost si alti factori, mai ales tinand cont si de tragedia din familie, dar si de stressul activitatii pe scena politica, plus al multiplelor indatoriri de sotie, mama, jurnalist, scriitor), a 2a casatorie incheindu-se destul de rapid prin divort. Insa Scottie a fost o persoana inalt functionala si activa profesional si social in moduri admirabile, si din aceste puncte de vedere a contribuit cu talent si sarguinta in moduri chiar pozitive la istoria culturii americane, fiind numita post-mortem in 1992 membru de onoare in lista Femeilor Faimoase a statului Alabama. (Zelda Fitzgerald era originar din Alabama, asa ca si Scottie se considera legata de acel stat, si a si locuit acolo in ultimii ani de viata, dupa al 2lea divort).

    http://www.h-net.org/reviews/showrev.php?id=834

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dovada ca acele sfaturi, oricat de surprinzatoare pot parea la prima vedere, au avut, pana la un punct, efect :)

      multumesc, ceea ce ai scris completeaza absolut perfect articolul meu :)

      Ștergere
  8. Eu nu am inteles chestia aia cum ca sa nu ne temem de esec, cu exceptia cazurilor cand intervine din cauza noastra ! Ca eu pot gasi in orice posibil esec macar o proportie de raspundere personala, fie si doar aia de ce naiba m-am bagat sa actionez in orice fel si de ce nu am ales preferential mai bine sa ma distantez, desigur in mod politicos si fara a crea panica in jur, dar totusi cat se poate de repede de absolut orice activitate si nu m-am retras mai bine sa motai acolo linistit si fara vreo vointa personala manifesta, fara nici o initiativa deosebita pt orice posibila activitate in legatura cu care se poate inchipui vreodata vreun esec ! Dar, ma rog, eu sunt si cam narcisist si am poate impresia oarecum exagerata ca totul care poate fi asociat cu mine poate fi din cauza mea ! Pana si daca nu reusesc sa motai cuminte plus estetic placut si cu grija fata de mediu, pana si de asta ma pot simti raspunzator ! Zau, e vina lui Adam si Eva probabil, ca nu au ramas satisfacuti sa motaie acolo in Paradis ! (Eu sunt convins ca aia era starea de acolo inainte de Cadere, pur si simplu motaiau asa, aveau un izvoras pt hidratare, o fructa pt glucide si proteine, un eventual viermisor din fructa si pt proteine de calitate mai inalta si lipide, si pur si simplu motaiau in modul autentic cel mai optim eficient energetic si sanatos posibil, stare de motaiala care poate fi descrisa si electroencefalografic, si despre care am auzit chiar de la niste cercetatori nemti, desi la mana a 2a prin niste raportori britanici, asa ca nu stiu daca am inteles prea bine, cum ca tind majoritatea persoanelor adulte daca ii lasi in pace si le asiguri asa conditii totusi de hidratare si termice OK, nu izolare senzoriala completa sau cine stie ce deprivare stressanta, pur si simplu vasta majoritate a oamenilor tind sa inceapa sa motaie electroencefalografic, asa nici treji-treji, nici adormiti-adormiti ! Si mi se pare o stare a constientei chiar optima, adica nu esti nici super vigilent asa cum ar trebui la serviciu, nici adormit total, in caz ca apare ceva important, adica de ex ca vrea Eva ceva, sau vine poate un dinozaur sau cine stie cine mai poate apare pe acolo, si trebuie sa te muti asa mai dupa un pom, sau chiar si dupa umbra pomului, ca sa nu te bata soarele in cap si sa nu transpiri prea mult, sa se strice echilibrul termic, etc)

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu am inteles nici chestia aia cu teama de papusi. Adica pot intelege sa iti displaca anumite papusi, dar cum sa te temi de niste obiecte, despre care stii chiar si la 4 ani totusi ca le poti manipula cum vrei, si stii ca si daca sunt vorbitoare, tot sunt obiecte, jucarii, adica nu ai cum sa te sperii de ele, decat poate daca ai o fobie de jucarii de forma oarecum umana, e ca si cum te-ai teme de roboti ! Poate anxietatea asta era ceva totusi mai proeminenta pe atunci cand poate lumea se gandea ca pot veni roboti care sa ia ei lumea sub stapanire, ca inca poate nu scrisese dl Isaac Asimov despre legile roboticii, ca sa arate ca robotii trebuie si chiar si sunt mere prgramati ca sa nu faca rau la oameni ! Chiar am verificat, acestea au aparut abia in 1942, iar copilul de mai sus probabil ca mergea in tabara aia prin anii 30, inainte sa apara scris asa clar ca robotii nu au cum sa fie periculosi !

    RăspundețiȘtergere