"Susţinea conversaţii de excepţie, era un ciudat amestec de femeie fatală, domnişoară şi curtezană, era încăpăţânată, dar bună la suflet, era elegantă… O femeie prea modernă pentru timpul său."
„Înalta Doamnă”,
„Femeia nefastă”, „Duduia”, „Lupeasca”… Elena Lupescu.
Între cei doi
totul ar fi început de fapt la o cursă de autoturisme. Mai precis,
înainte de a lua startul în cursa de autoturisme la care participa, o
frumoasă doamnă (Elena) a aruncat în maşina prinţului moştenitor al
tronului României un buchet de flori şi i-a urat succes, zâmbindu-i şi
privindu-l provocator, ceea ce l-a determinat pe Carol să ajungă imediat
în patul ei…
Era un ciudat amestec de femeie fatală, domnişoară şi
curtezană, încăpăţânată, dar bună la suflet, elegantă, avea pielea
albă şi părul roşcat (uneori blond…).
O femeie prea modernă pentru
timpul său. Conform mărturiilor vremii, Elena reprezenta „elogiul”
femeii cu personalitate, prezentă în lumea din spatele bărbaţilor şi, ce
e mai important, avea umor! Şi cu ce altceva dacă nu cu umor putea
trata ieşirile la agăţat cu Buick-ul decapotabil ale regelui (conform
memoriilor lui Constantin Argetoianu). Se spune chiar că o conversaţie
cu ea era ca un fel de „club privat”, conform principiului intră cine
vrea, rămâne cine poate.
După cum notează Paul D. Quinlan în cartea sa
„Regele playboy”: „era tipul de femeie îndrăzneaţă, plină de încredere
în sine, dominatoare”.
În 1940, Carol al II-lea este forţat să abdice
şi ia calea exilului. Elena Lupescu îl însoţeşte, iar la 3 iulie 1947 i
se îndeplineşte şi ultimul capriciu: se cunună la Rio de Janeiro,
eveniment după care a obţinut mult visatul rang de Alteţa Sa Regală,
Prinţesa Elena de România. S-au stabilit apoi în Portugalia, la Estoril.
La 3 aprilie 1953, Carol murea în urma unui stop cardiac, fiind
înmormântat în capela regilor din Estoril. La ceremonia funerară, Elena
s-a aplecat asupra defunctului şi a spus „Adio, dragostea vieţii
mele”.Elena Lupescu a murit la Estoril, la 7 iulie 1977, la o vârstă
care, la fel ca multe alte evenimente din viaţa sa, va rămâne un
mister…
A trăit ca femeia care l-a vrut şi l-a avut pe omul-rege. A murit ca femeie a lui.
Sursa: jurnalul.ro
Asta numesc eu femeie adevarata! ♥♥♥
RăspundețiȘtergereAsa sa fii si tu draga mea! Traieste viata din plin.... crede-ma pe cuvant, este asa de scurta!
pupici lui Elenici! >:d<
multumesc Minnie, multumesc in primul rand pentru gandul tau cald! :)
Ștergeretu ai dreptate, eu incerc si uneori chiar imi reuseste :))
cat despre ea, special am ales sa ating doar aspectul legaturii dintre femeia Elena si barbatul Carol...
despre ce a fost istorie in viata lor si nu numai a lor, doar timpul aseaza inca lucrurile la locul lor...
Interesant articol, mă bucur că l-am recitit.
RăspundețiȘtergerePandhoră, mâine-ţi zic mai multe, chiar dacă la voi e miercurea aia...fără de cuvinte :)
eu ma bucur ca ai mai trecut pe la mine :)
Ștergereaaah, pai am mai trecut eu, dar în tăcere, n-am vrut să te bat la cap, dar de impresionat m-au cam impresionat anumite postari de-ale tale, in special reflexiile in oglindă...
Ștergerepup si mai vin :)
te mai astept :)
Ștergerecat despre reflexii...da, au si ele locul lor :)
Un om complex, Elena Lupescu. :) Imi place sa citesc despre ea.
RăspundețiȘtergereZile fericite sa ai!
pentru ca port exact numele ei, crede-ma ca si mie :)
Ștergerela fel si tie, Diana!
Eu îţi urez de pe acum un călduros LA MULŢI ANI, şi să trăieşti cu numele !
RăspundețiȘtergereZiua onomastică să-ţi fie una deosebit de plăcută şi savurată din plin nu numai cu sentimente de prietenie pe care toată lumea ţi le arată, dar şi cu multe dintre delicatesele tale preferate. :)))
Văzând eu pe net sumedenie de poze cu Elena Lupescu şi observând că ea apărea întotdeauna veselă (deh...avea şi motive, nu-i aşa ?), aş dori ca buna dispoziţie a personajului, deja devenit istoric, să te însoţească permanent.
P.S. Numele de "Lupescu" mie îmi place mult, deoarece este un nume rar întâlnit, ca şi "Vulpescu" sau..."Ursulescu". :)))
Toate cele bune !
multumesc draga Marco pentru caldele urari si bunele ganduri :)
Ștergeremaine voi avea o zi lunga si cu siguranta surprinzatoare, prietenii mei ma rasfata si deja am emotii ca asa sunt eu, emotiva :)
o sa-mi amintesc sa zambesc cat mai des, daca ea a putut, pot si eu :))
..mult bine şi de durată îţi doresc!
RăspundețiȘtergeremultumesc, Dan! :)
Ștergerela multi ani, sa traiesti cu numele si tot binele din lume ti-l doresc!
RăspundețiȘtergerete imbratisez!
multumesc,erys! :)
ȘtergerePentru că am reuşit mai târziu să ajung pe aici, te rog să primeşti şi urarea mea de La multi ani fericiţi! Numai bine să-ţi fie întru toate şi numai bucurii!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasă alegerea ta. O poveste de dragoste pe cât de controversată, pe atât de pasională. Este clar că s-au iubit cu pasiune şi au trecut peste toate piedicile, numai pentru a rămâne împreună.
Numai bine, dragă Pandhora!
multumesc draga Alex :)
Ștergerema bucur ca ai inteles sensul celor postate, asta a fost ideea, dragostea :)
bine, pentru mine numele ei are si o alta greutate, asa cum am mai spus si altadata, acesta este si numele meu :)
Ha ! Ha ! Eu prima oara am auzit despre dna E Lupescu de la dna Barbara Cartland, in aceasta carte, http://barbaracartlandbooksandcoverart.blogspot.dk/2010/09/barbara-cartland-scandalous-life-of.html (prima editie a cartii a fost in 1957) ! Pot sa spun ca nu mi s-a parut una din cartile cele mai bune ale dnei Cartland, insa nu stiu daca ma pricep sa explic de ce ! Dansa a scris si carti de pura fictiune, erotice, mistere, etc, dar este ff cunoscuta mai ales pt cartile de istorie romantata,care contin chiar personaje istorice autentice, insa prezentate cu istorii brodate ff romantic si fantezist in jurul lor, de obicei pe teme erotice dar ff soft. Mie mi s-a parut chiar nemaipomenita la descrierea atmosferei, si mai ales a hainelor, a decoratiilor interioare, chiar daca nu stiu cata autenticitate istorica era in ele, insa zau, cred sincer ca eu citind cartile dansei atunci in adlescenta, cam intre 13 si 14 ani, chiar mi-am dat seama ca nu am nici un talent in aceste domenii de mode si decoratii interioare ! Ca ma intrebam si eu, ca orice om, poate macar oi avea si eu un talent de genul asta, daca tot era sa fiu gay. Insa alte carti de-ale dansei mi-au placut si mai mult, si re cartea despre Carol II si Elena Lupescu, se vedea ca efectiv ii lipseau informatiile necesare pt a reda cat de cat macar si aproximativ atmosfera probabila de la vremea lui Carol II din jurul acestui personaj istoric, ca scnografia mi s-a parut chiar cam exagerat de artficial si nepotrivit contrastant de butaforic subcalitativa in comparatie cu elementele din alte carti scrise de dansa.
RăspundețiȘtergere(va urma)
Cel mai mult imi placeau cartile dnei Cartland care erau dedicate fiicei ei pe cand fiica era adolescenta, si cartea despre Carol 2 nu fusese, pt ca fusese publicata cand fiica avea deja 28 de ani si deja casatorita de aproape10 ani, pt ca in cartile dedicate fiicei ei inca adolescente sau ff tinere, apare o fotografie a lui Raine, (asa o chema, sau de fapt o cheama, ca este inca in viata, si se pare ca pe 9 septembrie va implini chiar 85 de ani), la 17 ani, intr-o rochie de debutanta deosebit de frumoasa. Raine parea asa chiar deosebita in acea fotografie, o persoana cum eu nu vazusem pe atunci nici macar asa in filme nici in revistele obisnuite, ceva ca un soi de zana, si rochia era cu totul si cu totul deosebita, insa si ea o purta intr-un fel cum nu vazusem asa efectiv nici un model vreodata, pe nimeni, si nici nu am vazut pe nimeni asa vreodata de atunci. Si chiar am cautat acea fotografie pe Gooogle pt ca nu mai am nici o carte din alea vechi unde era fotografia ei de cand avea 17 ani, dar nu am gasit-o pe Google, cred ca poate din curiozitate o sa incerc niste anticariate o data, pt ca efectiv sunt ff curios daca fotografia ei ar avea acelasi efect acuma asupra mea, adica acum ca sunt obisnuit cu tot felul de imagini fotoshopate la nivel deosebit de expert, ca atunci zau, nu prea eram. Dar am vazut fotografii cu ea mai in varsta, si desi era mereu imbracata excelent, totusi mi s-a parut deosebit de comuna in fotografiile ulterioare, chiar mai putin atractiva decat dna Cartland, de aia ma gandesc ca trebuie sa fi fost ceva legat si de rochie, dar nu sunt sigur, nu stiu, poate ca varsta aia de 17 ani e o varsta asa magica pt fete, nu stiu, ca doar nu am stat eu sa intreb diverse fete cati ani au ca sa fac o statistica de atunci, insa suspectez ca e posibil sa fi fost si ceva de genul asta, insa nu stiu sigur pt ca mie colegele mele reale din clasa care au avut poate si ele la un moment dat 17 ani mi se pareau OK, dar nu mi se pareau asa extraordinare, mi se pareau normale, iar pe strada mi se par si mai comune, adica nici nu imi pasa de ele,nici nu le observ pe cele care imi sunt chiar necunoscute, pe bune,nici nu fac misto. Cred ca a fost asa o perioada ciudata cam intre cand aveam asa 13 si poate 14 ani, atunci cand a dat puberatatea peste mine cand oi fi avut o experienta din asta oarecum mistica, de mi s-a parut ca am vazut o zana intr-o fotografie, si a fost un moment asa total unicat. Dar mi-am adus aminte de asta si cu ocazia filmului aluia Somewhere in Time, insa totusi eu nu ma considerasem chiar indragostit de fata din poza, ca eu la vremea aia eram indragostit de fapt de altcineva, in moduri chiar mai concrete decat de o persoana dintr-o poza, dar oricum cea din poza mi s-a parut ca o zana.
RăspundețiȘtergereWow ! Abia acum imi dau seama de pe wikipedia, zau, Raine Spencer nee McCorquodale, a fost mama vitrega a printesei Diana ! Ha ! Ha ! Ce chestie ! Habar nu aveam ! Am fost atras asa intr-un mod oarecum vag si nedefinit tocmai de mama vitrega a printesei poporului !! \ha ! Ha ! Si mai zce ca si fratele lui Diana, celalalt copil vitreg al ei, nu o putea suferi ! Chiar o mama ff vitrega ! Cruella de Vil !
sunt curioasa la vremea aceea de cine erai tu indragostit atat de concret :)
ȘtergereMi-ai pus o intrebare asa de dificila si care necesita un raspuns asa de lung ca sa explic ca eram sincer si destul de spontan concret indragostit erotic simultan de 2, nu de 1, (plus fara sa ma simt deosebit de nedumerit sau vinovat), incat m-am decis sa ii dedic un articol pe blog !
Ștergerecat de clar ai fost in exprimarea tipului de indragosteala "erotic indragostit" :))
Ștergereadevarul e ca asta chiar conteaza, eu nu m-as fi simtit foarte vinovata daca as fi fost astfel indragostita pentru ca erotismul nu are legatura decat superficila cu profunzimea sentimentului de dragoste, fundamentul fiind placerea...
astept, sunt curioasa, sa-ti citesc articolul :)
Ha ! Ha ! Pai tocmai ASTA era dificil pt mine cum sa incerc sa explic in moduri cat de cat serioase si inteligibile ce am vrut sa zic eu despre dragostea erotica, care pt mine, in sensul in care ma gandeam eu la ea ca sa raspund la intrebarea ta, nu era ceva de loc superficial, si nici nu era cumva mai putin valoros sau mai putin lipsit de importanta sau lipsit de placere ca alte feluri de dragoste sau atasament care se pot descrie,dar stiu si despre interpretarea asta, numai ca voiam sa zic ca NU era vorba de asta, si ma simteam obligat sa explic mai in detaliu tocmai pt a nu s ecrea erori de traducere sau de interpretare ! Dar e greu, pt ca efectiv imi lipseste vocabularul, (desi stiu ca el exista, numai ca nu il stiu eu), plus nici nu voiam sa scriu asa la niveluri din astea teoretic abstracte, ci efectivv ma gandeam doar la mine. Insa nu ma las pana nu scriu, ca e misto, e asa despre dragostea J si dragostea K, suna ff placut stiintific matematico-fizic ! Mi se pare mult mai placut decat A,B sau X, Y, zau, intotdeauna mi-au placut asa la nivel pur estetic, (nu ca ma pricep eu la matematica) figurile geometrice sau chiar abrevierile astea matematice si fizice mai de pe la mijlocul alfabetului latin, gen G, H, J, K chiar si scrise cu litere mici nu mari gen constanta k, sau functia j ! Nu maomor dupa abrevierile alfabetic grecesti,, insa imi plac si de acolo cateva litere mai mult decat altele, de ex epsilon imi place de 100 de ori mai mult decat alfa sau omega, iar fata de delta, cred ca epsilon mic imi place la fel de mult ca delta mic, dar delta mare nu imi place asa de mult, oricum imi plac mai mult literelemici grecesti decat alea mari, asa per general ! Iar pe alfabetul chirilic sunt ff atras de litera J si Ts (sunetul ca in romaneste in tantar), si de semnul moale ! Am si preferinte referitor la diacritice, de ex prefer sedilele accentelor ascutite sau grave, si imi place si trema ! Iar din alfabetul scandinav, imi place pe locul 1, Ø, pe cand Æ mi se pare total banal, iar Å imi place cum suna dar nu in mod special cum arata !
Ștergerem-ai bulversat total, Rudolph cu literele si sunetele tale :)))
Ștergeresunt sigura ca vei gasi modalitatea de a te face inteles, stim amandoi asta :)
Mie imi place numele Elena si variantele lui, nu stiu daca e numele meu preferat, cred ca ala trebuie sa fie poate Alexandru, si toate variantele lui, inclusiv feminina, insa eu am cunoscut numai persoane simpatice pe care le cheama Elena (sau variante), desi e imposibil sa nu ma gandesc si la sotia fostului dictator, numai ca pe ea nu am cunoscut-o, (numai cu dictatorul am dat mana, desi din fericire NU m-a pupat atunci cand I-am dat
RăspundețiȘtergereflori), asa ca nu se pune.
Zau, mie mi se pare haios sa zic despre N Ceausescu "fostul dictator", cred ca e una din putinele expresii asa mai complex umoristic ironice aproape si de un joc de cuvinte pe care le folosesc, si mi-a venit in minte dupa ce revista Life a dat publicitatii o lista cu cei mai mari sau importanti 20 de dictatori ai lumii sec 20, si zau, l-a pus si pe N Ceausescu acolo, desi era mai pe la coada, pe la pozitia 17, sau 19, dar nu era pe ultimul loc. Aia bulgari sau polonezi nu erau in lista, de Gh Gh Dej nu cred ca auzise nimeni, nu mai tin minte daca macar l-a pus pe Honecker alaturi de aia "grei" cunoscuti asa la nivel international de total horror, de gen, Doamne fereste, Pol Pot, Hitler, Stalin, Mao, etc. Dar asta era in revista Life de varianta digitala, care se tot chinuie sa fie bagata in seama, ca nu mai e asa cum era la vremea exclusivitatii pe hartie lucioasa, si desi are o arhiva de fotografii ff inalt calitative, uneori scoate niste "teme" asa din astea mai gen tabloid, probabil ca sa atraga atentia. Acea serie a fost remarcata si de site-urile de stiri mai importante, asa gen CNN sau BBC, ca eu de pe una din ele am aflat de ea, si a dat si nastere la cateva mici si cam anemice controverse, (desi nu interesul sau chiar scandalul monstru pe care poate se conta), de gen ca unii si-au manifestat nemultumirea ca de ce nu a fost inclus si dictatorul lor din tara lor de interes, adica gen bulgarii ca de ce nu l-au pus si pe al lor, parca Dimitrov, (nu mai stiu cum il chema), acolo, macar dupa Idi Amin ?! Si daca tot I-au dat titlu de dictator de talie internationala lui N Ceausescu, eu zic "fost" si in sens asa ca nu mai e in viata, insa si "fost" in sens de ca apartine unei nomenclaturi (clasificari) de moda mai veche, mai perimata, pt ca la aialaltii pe care eu chiar ii consider super-dictatori sau dictatori autentic seriosi de groaznici plus cu un aparat real monstruos de sustinere la indemana plus cu real impact de nivel international, la aia mereu le-as zice "dictator" la prezent, in sens ca de acel titlu nu trebuie sa scape niciodata in orice articol sau carte de istorie, chiar daca se mai schimba secolul sau vreo moda sau vreun criteriu de definitie din lista de criterii definitorii pt un titlu de dictator de termen mai lung, (si chiar daca s-ar incerca vreodata sa se prezinte si dimensiunea umana mai complexa, fie ea si profund deficitara, a acelor persoane, desi unii erau sau devenisera pur psihopati, din aia definibili medico-legal juridic, fara vreo urma de ramasita de trasatura functionala de caracter uman in persoana lor, insa eu nu prea scriu despre astia oricum ca nu are rost si nu ma intereseaza si nici nu ma pricep la istorie, doar poate daca vine vorba asa de o anecdota la nivel de barfa, si e nevoie de mentionat un titlu, nu zic de obicei de ex fostul conte de Munster, zic contele de Munster.
(Revin la obiect, ca am divagat prea mult re titluri, doar voiam sa zic ca pt mine e totusi importanta si maniera de folosire a unui titlu, nu numai numele, insa desigur ca si numele e important, si nu toate titlurile sunt neaparat administrativ ierarhice sau calitativ aristocratice, adica pot fi si simple epitete, insa de obicei sunt cam atent cand am de gand sa folosesc un epitet formulat prin vreun cuvant rostit cu voce tare sau scris)
Acum, mai on topic legat de numele simpatic mie Elena, (desi de fapt abia acum imi dau seama ca e posibil ca pe bloggerul Pandhoraa sa o cheme si Constanta, chiar habar nu am, insa si Constanta e un nume simpatic mie deoarece am cunoscut o doamna Tanti/Tantzi care era si dansa simpatica, alti Constantini nu stiu asa personal), insa daca totusi pe Pandhoraa o cheama o varianta de Elena, mi-a facut placere sa citesc si sa aflu ca acest
RăspundețiȘtergerenume pare de origine clar greceasca, radacina lui insemnand o torta sau faclie clar aprins stralucitoare, si totodata se pare ca si Eleonora este un derivat de la Elena, si inseamna tot aia, nu e ceva mai complicat compus. Numele Elena a fost ff popular in cultura europeeana la nivel chiar asa international in prima parte a sec 20, posibil si datorita popularizarii mai largi a operelor literare antic grecesti in randul populatiei scolarizate in numere din ce in ce mai mari, dezvoltarii presei, filmelor, etc, adica a fost asa un trend chiar larg, nu inspirat de un VIP contemporan, (ca si asta e posibil), insa chiar de povestea Elenei din Troia antica.
daca numele meu iti este simpatic nu pot decat sa ma bucur draga Rudolph :)
Ștergeremi-ar placea sa-ti stiu numele ca sa imi pot exprima la randul meu simpatia pentru el (sau nu) :)
sa stii ca mult timp, mai ales in copilarie, nu mi-a placut numele meu, il simteam foarte serios...
treptat, am aflat mai multe despre tot felul de Elene care au lasat o urma in istorie, Elena din Troia sau Elena Cuza, pe care o admir mult...
pe Elena Lupescu, pe femeia Elena in mod ciudat am simtit-o destul de aproape de cand am citit prima data despre ea, e drept, e posibil sa fi fost influentata chiar de numele ei care este si al meu, Elena Lupescu...
sentimentala cum sunt, sigur ca povestile de dragoste ma emotioneaza si dragostea ei si a lui Carol a durat chiar toata viata, lucru rar...
ca el, ca personalitate istorica este hulit si pus la colt, ca ea este la randul ei catalogata in multe feluri...asta nu pot schimba eu, nu pot schimba faptelele lor, urmarile acestor fapte, felul in care au fost perceputi de contemporani si de cei din viitor...
ce pot sa fac pentru ca vreau asta este sa admir "tupeul" unei femei nici macar frumoase dar inteligente nu doar de a atrage ci si de a pastra atentia unui rege, vreau sa admir ca barbatul de stat a renuntat la a fi un cap incoronat pentru a fi llanga femeia iubita, ca nu a ales sa traiasca intr-o obscurite care murdareste dragostea doar pentru a ramane rege...
e posibil sa fi fost si ratiuni de stat care sa fi stat la baza acestei alegeri, mi-e greu sa cred ca nu, dar esential este ca el a ales-o pe EA...
pentru cineva care iubeste si este iubit asta inseamna totul...
timpul care a trecut peste ei a dovedit ca daca dragostea este adevarata, timpul ramane un paznic al ei...
pentru restul, exista istorici...istoria traieste oricum....
eu nu sunt adepta comentariilor lungi dar uite ce mi-ai facut, m-ai facut sa scriu :)))
Pai mie imi place sa citesc ce scrii. Pe mine ma cheama si Eugen si Horia, numai ca Horia nu il folosesc asa des, doar ca nu cred ca tata si mama s-au gandit in primul rand la partenerul lui Closca si Crisan cand l-au ales ! Insa stiu ca in legatura cu Eugen au existat controverse pt ca mama mi-a zis ca ea voia sa imi zica Claudiu , numai ca efectiv nu formulase asta asa ca dorinta oficiala fata de tata, doar mentionase si numele ala alaturi de altele daca au discutat, dar mai in treacat, si eu m-am nascut prematur si I-am luat prin surprindere, si efectiv tata a luat decizia unilaterala fara sa ceara asa o aprobare oficiala formala de la mama si s-a repezit cam zapacit sa ma declare pt certificatul de nastere si pe urma a venit si a pus-o pe mama cu hartia deja facuta in fata, si mama s-a cam suparat asa o clipa ca de ce nu s-a consultat cu ea intr-o audienta oficiala in salonul unde era inainte sa se duca la biroul cu acte, ca el doar o felicitase, ii prezentase complimente, cadouri, flori etc, insa nu ceruse audienta aia pt sedinta consultativa pt nume ! Insa a fost o chestie mai mult legata de principii procedurale si protocolare, nu a fost una de obiectie de baza, mama a evalust ca fusese doar asa o exceptie cauzata de o confuzie din asta de stare
Ștergereexceptionala, si nu s-a suparat rau, plus pt ca tata incepuse sa-i prezinte asa argumente istorice si enciclopedice, (de fapt el incercand sa scape cu viata sa nu cumva sa fie exilat sau mai rau pe baza acelei zapaceli total neintentionate) , pana la urma l-a inteles, l-a imbarbatat ca nu e cazul sa se teama de vreo repercursiune majora si a zis doar ceva mai
educativ de gen, bine, acum ca s-a
comis, o sa ma obisnuiesc si cu
numele asta Eugen ca la urma
urmei ce conteaza, ce conteaza e sa invete sa manance ca nu vezi ca arata ca un pui de cimpanzeu, nici nu plange ca alti copii, ce mi-e mie ca e Eugen sau Claudiu, macar sa inceapa sa se hidrateze ca e asa zbarcit, zau nu stiu cu cine o semana, ca tu esti mai frumos decat el. (Ca mama si tata mereu erau mai atenti unul la altul plus se cunosteau dinainte, eu eram asa mai recent acolo, un angajat de rang mai mic, si-au dat seama din prima cat de necivilizat si needucat si chiar primitiv eram si cat va dura sa ma invete sa ma spal pe maini, sa ma pieptan frumos, etc., dar tineau la mine, insa ma rog, eu eram asa mai degraba o problema in plus, nu eram inca om-om cu care se putea discuta ca de la om la om, daca nici macar nu plangeam si ma uitam pe pereti, in loc sa salut politicos si sa fiu atent, plus veneau doctori peste doctori sa ma arate la alti doctori de nici ei nu stiau daca e posibil sa fiu civilizabil, cred ca au facut si pariuri pe seama mea ! Dar a venit unul cu experienta de veterinar la zoo si a invatat-o pe mama cum sa ma hraneasca asa cu pipeta si cu lingurita, ca eu nici de supt la biberon nu stiam daramite la san care cere o forta si o expertiza deosebit de inalta, plus nici macar nu paream sa remarc ca mi-era foame, asta ii deranja pe toti cel mai mult, ca de respirat respiram, dar de ce nu plangeam habar nu avea nimeni, dar nu eram somnolent, ci pur si simplu distrat, neatent la diversi stimuli interiori, se vede ca nu eram prea inclinat asa introspectiv nici atuncea ! Dar au existat discutii academice in cancelarie ce nota sa imi dea la Apgar, si mama statea si astepta sa vada daca macar mi-o da poate un 8, nu 7, dar au fost vreo 2 mai indulgenti, cred ca veterinarul si inca o doctorita mai miloasa si I-au zis lui mama asa mai pe sest, sa stiti ca e de 7, dar uite punem noi aicea asa de mila plus de grija statisticilor oficiale ale RSR, un 8. Ce coruptie era atuncea la Bucuresti in 1980...insa au refuzat absolut orice spaga, era vorba de note totusi pe merit, s-au consultat si cu neurologia, mi-au facut si punctie lombara, ca nu exista tomografie atunci, dar a fost ff frumos si corect, chiar daca nu tin minte, dar mi-a zis mama ca acei oameni ai muncii au fost totusi profesionisti.)
Constantin sau Constanta are o origine latina si inseamna desigur constant, stabil, dainuitor, demn de incredere, mereu prezent plus la datorie, si a inceput sa devina mai larg popularizat in Evul Mediu, chiar daca fusese desigur si numele unor leaderi romani antici, tatal lui Constantin cel mare fiind de origine din Dardania, (un pic la nord-est de Iliria si la sud-vest de Tracia de la acea vreme), iar
RăspundețiȘtergeremama lui, Elena, fiind de origine de undeva de pe langa, probabil, Marea Marmara, (desi nu se stie ff sigur, deoarece mai multe orase au
fost numite Helenopolis chiar la vremea lui Constantin cel Mare, in cinstea mamei lui, insa maj sunt asa prin Asia Mica, insa efectiv nu se stie daca Ctin a fost neaparat interesat de acea regiune din cauza mamei lui, sau daca tot ajunsese acolo, s-a gandit sa o omagieze si pe mama lui, ca e ca si cum daca as ajunge eu sa fiu leader plus sa cuceresc castelul lui Hamlet (ceea ce pot sa zic de pe acum ca NU ma intereseaza, si ca prefer un alt castel), sa redenumesc acea localitate sau chiar o noua mica adunare de corturi si casute de vara construite acolo in gradina pt cativa fani si prieteni ai mei, (ca doar nu o sa-i invit sa doarma in castelul meu, ii pun intr-un satulet nou improvizat de corturi si vile mai departe totusi), si sa denumesc acea adunare dupa mama...nu, zau, eu totusi cred ca as denumi poate o aripa de castel dupa mama si una dupa tata, satul de corturi il numesc poate dupa un var...ma rog, fixurile mele care sunt mai altfel decat ale lui C-tin cel mare...chiar am inceput sa ma gandesc ca aripa de la stanga sau de la est a castelului lui Hamlet sa o numesc dupa mama, ca ea e mai comunista decat tata, lui ii dau aripa din vest sau din dreapta...desi mai modern ar fi sa ii pun sa isi aleaga ei, in mod electoral democratic, sau dand cu banul, care aripa sa poarte numele lor...
ma bucur sa te cunosc, Eugen (nu de Savoia) :D
RăspundețiȘtergerema bucur sa te pot asocia cu un nume nu foarte des intalnit...
imi amintesc ca am avut un iubit cu acest nume, un tip cu care chiar m-am simtit foarte bine :)
se pare ca din prima secunda a vietii tale ai fost putin altfel, sunt sigura ca daca ar fi fost posibil ti-ar fi placut sa-ti amintesti de momentele acelea ca sa-ti poti tu da cu parerea, in stilul tau specific :))
sunt putin incordata, acum o jumatate de ora a fost un cutremur foarte puternic in Bucuresti, cu magnitudinea de 6,6 grade pe scara Richter cu epicentrul in Marea Egee...chiar m-am speriat...
inca nu se stie ce magnitudine a avut in Bucuresti dar am senzatia ca se clatina in continuare blocul :(
Eu am aflat abia acum cu intarziere. Imi pare rau ca a fost. Si eu ma speriu de cutremure, mai ales daca stau la bloc. Il tin minte pe ala din 1986. Si m-am speriat mai mult pt ca am vazut si simtit cum s-a speriat mama, ca ea il stiuse si pe ala din 1977. Si pe urma au mai fost unele mai mici pe care le-am prins la Bucuresti, si iar m-am speriat pt ca il tinusem minte pe ala din 1986, chiar daca au fost mai mici, plus parca nu au durat asa mult.
Ștergereda, a fost oribil...
Ștergerema simteam ca prinsa in cursa, a fost o senzatie oribila, cum spuneam...
multumesc draga Rudolph pentru gandul cald :)