Casa familiei Bossa din Strada Filaret nr. 73 - Bucuresti in iunie 1927
“Villa Bossa” nu este chiar o vila in adevaratul sens al cuvantului,
cel putin nu dupa criteriile Bucurestiului interbelic. Este o casa
obisnuita, este frumusica, curata, decenta dar mai ales iubita. Dl.
Bossa, neamt de origine, a facut probabil eforturi serioase sa o
construiasca. Si este mandru, arata asta in poarta intredeschisa. S-au
adunat pentru o fotografie. Nu au uitat pe nimeni: el, sotia cu copilul,
femeia ce ingrijeste, pisica alba si… casa. Da, casa.
Cladirea pozeaza si ea, are acelasi rang,
sunt umar langa umar, sunt o familie. Au chemat un fotograf special
pentru asta, au vorbit la Foto Venus, au vrut sa trimita o carte postala
lui Lotto Schulze tocmai in Berlin. Pare mai potrivit asa, o simpla
vedere ar fi fost impersonala.
Familia Bossa
A trecut timpul, a venit razboiul cu toate nenorocirile lui. Au venit
comunistii si au nationalizat cat au vazut cu ochii. Probabil Dl. Bossa
a fost nevoit sa plece dar casa a ramas. Comunistii au impartit-o
oamenilor muncii. A supravietuit cumva, i-a fost greu neingrijita si
neiubita. A rabdat multii ani de comunism in praf si degradare, a rabdat
si a sperat. Revolutia a adus multe lucruri bune dar nu si pentru ea. A
primit termopane albe si un gard opac de tabla ieftina. Dezbracata de
mindrele-i ornamente a fost ponosita cu o tencuiala peticita. I-au
crescut anexe malformate, tevi si cabluri ciufulite. Praful si
degradarea s-au transformat in trauma si mutilare.
"Villa Bossa" a supravietuit mai bine de 82 de ani. Ranita si mutilata, este inca in picioare.
“Villa Bossa” este doar o casa modesta. Drama ei insa este
reprezentativa pentru un oras intreg. Aproape fiecare cladire din
Bucuresti are o poveste asemanatoare. Suferintele prin care trec vechile
noastre case sunt cutremuratoare. Sub ochii nostri indiferenti se
intampla crime, mutilari, torturi si exterminari. Casele sunt vii,
traiesc si simt. Au nevoie de iubire.
autor: alex_galmeanu
sursa: http://www.muzeuldefotografie.ro
Partea din spre strada a casei seamana tare mult cu locuinta mea din Bucuresti, dar asa cum a cumparat-o tata prin 1965. Dupa aceea si el a modificat o gramada de lucruri, au fost schimbate geamurile si a mai fost construit un etaj, dar nici vorba de improvizatiile facute in ce-a de a doua fotografie. Acum este o adevarata vila..... Mereu ma duc cu Goole maps si ma plimb pe acolo. Din intamplare prietena mea din copilarie care st vis- a vis de casa noastra era in strada si chiar daca este blurata fata de cei de la Google, o recunosc din un milion! :)) Nu mi-a venit sa cred cand am vazut-o..
RăspundețiȘtergereI-am zis ca am dat-o in urmarire prin ..... Google ! :)))))))
sa stii ca eu mereu am simtit ca sunt vii, cau ao viata a lor, casele...
Ștergeream vazut case vesele si case triste...
cea din poze este o casa trista...
cred ca ti-e dor de casa ta de...acasa :)
e fain sa te poti plimba, a fost fain sa o vezi pe prietena ta...pe de alta parte...suntem mereu sub lupa, se pare :)
sper sa te plimbi si prin Bucurestii Noi, cartierul meu, strazile sunt pline de tei care sunt gata sa infloreasca :)
Ce vesela era si ce trista a ajuns sa fie...
RăspundețiȘtergereCred ca ii este tare dor de Dl Bossa.
sa stii ca da...
Ștergerebuna pandhora....frumos articol...
RăspundețiȘtergeretermopanele alea sunt ca niste ecrane lcd pe o locomotiva cu aburi :(
numai bine!
liviu! ma bucur mult sa te regasec...am trecut cu ceva timp in urma pe la tine dar nu am vazut nicio miscare pe blog...am recit din vechile poezii :)
Ștergereda, sunt atat de nelalocul lor, casa asta chiar sufera dupa vremea cand era cu adevarat frumoasa...
am lipsit o perioada..care a fost mai dificila...o perioada caracterizata prin lipsa de inspiratie, timp si preocupare
Ștergereacum am reinceput sa scriu cate ceva!
te mai astept in vizita...multumesc de citire!
numai bine!
Si totusi a scapat.Se putea si mai rau : sa fie prin vechiul cartier Uranus in care caz nu mai supravietuia deloc.
RăspundețiȘtergereDesigur ca a fost drastic mutilata si slutita sau schimonosita, dar este FUNCTIONALA, asa cum este.Probabil ca proprietarul nu a avut bani sau gust sau...nu a mai gasit mesteri artisti zidari intr-ale ornamentelor, mesteri italieni pietrari specializati in arta murala exterioara. Astfel de ornamente inca pot fi vazute in vechile cartiere ale oraselor mai mari sau mai mici din Muntenia si Moldova.
Cu bine !
da, pana la un punct se poate spune despre aceasta casa ca a avut norocul sa nu aiba un mare ghinion...
Ștergerein zona Filaret sunt inca stradute cu case cuminti si frumoase, stradute care te fac sa crezi ca orasul cu a lui nebunie e departe...e doar o iluzie...
o noapte buna iti urez la randul meu draga Marco!
cand generatiile urmatoare nu respecta personalitatea unei case, totul arata asa cum se vede in fotografie...incoerenta si lipsa de identitate.
RăspundețiȘtergerene-am obisnuit prea mult sa gandim in termeni casa=(doar) proprietate...
ȘtergereMa intreb ce-o fi cu Mucegaiu , ca nici pe aici nici prin tinuturile sale intunecoase si umede nu se arata
RăspundețiȘtergeream observat si eu...
Ștergerecu siguranta o sa apara cu povesti deloc mucegaite :)
stau si ma intreb ce rost are acest articol..
RăspundețiȘtergerela aceasta intrebare iti poti raspunde doar tu.
Ștergeredaca m-ai intreba pe mine, ti-as spune ca sensul acestui articol este acela de a invata sa apreciem, sa pastram daca putem sau redam daca este cazul, identitatea a ceea ce candva a fost reprezentativ pentru individualitatea acestui oras.
si casele fac parte din aceasta individualitate, mai ales acelea care au un caracter deloc banal, asa cum este cea din aceasta poveste...
si casele pot fi triste, oricat de ciudat ar parea...
daca vei intalni case parasite incearca sa le privesti dar sa le si vezi in acelasi timp, atunci vei intelege poate ce vreau sa spun.
mi-ar fi placut sa apara un nume in locul acestui "Anonim", indiferent daca acel nume reprezinta sau nu o identitate...e bizar sa dialoghez cu anonimi :)