duminică, 11 mai 2014

Cine a infuriat gogoasa?

Cui nu-i plac gogoşile? Umplute sau simple, cu glazură sau presărate cu zahăr vanilat, genul acesta de cocă alcătuită în principal din făină, lapte, drojdie şi zahăr, prăjită în ulei din belşug, te face să salivezi doar când te gândeşti, chiar dacă toţi nutriţioniştii s-au vorbit parcă să le pună sub interdicţie. După cum spune istoricul Paul Mullins, prima reţetă tipărită a gogoşilor poate fi găsită într-o carte de bucate englezească din 1803. Se pare însă că istoria gogoşilor înfuriate pe care le poţi găsi la tot pasul în lume datează de pe vremea romanilor, secolul II î.Hr., când se numeau globulii. Unii istorici consemnează faptul că multă vreme s-a considerat că aluatul prăjit are un caracter sacru şi festiv. Poate cea mai veche menţiune a sa este în Levitic, unde se spune că turte amestecate cu ulei şi făină şi apoi prăjite erau aduse drept jertfă lui Dumnezeu. Grecii din Antichitate nu erau nici ei străini de acest desert, prăjind benzi din aluat pe care apoi le ungeau cu miere. În Evul Mediu bucătarii arabi porţionau aluatul şi îl marinau în sirop pentru a-l îndulci. Potrivit unor istorici, în Europa Evului Mediu gogoşile se preparau mai ales în bucătăriile mănăstirilor, în perioada dinaintea Postului Paştelui, pentru ca pe la 1400 desertul să devină popular în Anglia, Germania şi Olanda. În secolul XV, întrucât în Germania zahărul erau greu de găsit, s-a trecut la umplerea aluatului cu carne sau ciuperci. Pelerinii şi coloniştii olandezi au adus reţeta magică în America, mai exact în Manhattan (pe atunci încă New Amsterdam), sub numele de olykoeks, adică prăjituri uleioase. Gaura de la gogoaşă este atribuită de istoricii bucătăriei căpitanului Gregory Hanson, un marinar olandez al cărui vas a fost lovit de furtună la 22 iunie 1847. El a explicat că pentru a ţine bine mâna pe cârmă a înfipt gogoaşa în spiţele ei şi aşa a apărut prima gaură din gogoaşă văzută vreodată de vreun muritor. Nu ştim dacă povestea este adevărată, dar este amuzantă. Se spune că în Primul Război Mondial, femeile voluntar din Armata Salvării, cunoscute ca „Doughnut Girls”, distribuiau gogoşi soldaţilor americani care luptau în Franţa pentru a le aduce aminte de dulciurile de acasă. Astăzi, popularul desert cunoaşte nenumărate variante: francezii le umplu cu gem de măceşe, la Berlin ele se numesc berlineze, austriecii şi bavarezii pun în ele gem de caise, elveţienii adaugă aluatului brânză de vaci şi stafide. În Ungaria, dulceaţa se pune într-o adâncitură din mijlocul gogoşii, cât despre America, ce să mai spunem? Are până şi o zi naţională dedicată acestui desert de care nu este străin nici celebrul Homer Simpson. Dacă vreţi să mâncaţi o porţie delicioasă (care vă va creşte fericirea şi glicemia peste limitele legale) amestecaţi 25 de grame de dojdie cu 75 de ml de lapte cald şi câteva linguri de făină şi lăsaţi compoziţia să crească o jumătate de oră. În acest timp, puneţi peste 70 de grame de zahăr două ouă, trei linguri de ulei, un praf de sare, ceva esenţă de rom, nişte vanilie, ceva coază de lămâie rasă, pe scurt, reţeta fericirii gastronomice; amestecaţi bine şi încălziţi la foc mic – şi adăugaţi apoi compoziţia de dinainte şi frământaţi până iese o cocă moale pe care trebuie să o lăsaţi la cald, să crească. Se întinde o foaie de un cm lăţime şi se taie cu paharul gogoşile, care se pun într-o baie de ulei încins. Luaţi-vă după instincte şi veţi şti când sunt gata. Îi veţi înţelege pe romani de ce considerau că gogoşile sunt sacre. Poftă bună!

sursa: www.historia.ro

28 de comentarii:

  1. Oh, da gogosile sau parjoale ori poale in brau... si la noi in tara difera de la regiune la regiune.
    Imi aduc aminte de celebrele langosi cu gem sau cu branza.
    Acum nu mai reprezinta o afacere profitabila. Merg mai mult covrigii. Dar nu o sa uit niciodata ligheanele de gogosi care se realizau in gospodaria bunicii.
    Acum se poarta aceste gogosi pe care le-ai prezentat si in imagine. Glazurate si dichisite :)
    Legenda gaurii in gogosi imi pare foarte asemanatoare cu cea sa sandwichului :)
    Restrictii la prajeli vin din partea nutritionistilor. Acum mi s-a facut o pofta nebuna de a savura niste gogosi calde :)
    O saptamana buna

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. langosi cu gem...mmm, imi plac la disperare :)
      nu pot spune ca ma omor dupa gogosile in stil american dar am mancat de cateva ori si chiar mi-au placut...
      si mie mi s-a facut pofta de gogosi cand am postat articolul, noroc ca mai aveam prin casa niste dulceata de visine :))

      Ștergere
  2. Simple sau asortate cu tot felul de bunatati, cand simti mireasma gogosilor, lasi deoparte orice retinere sau idee de...dieta!
    Imi voi aminti cu drag de cele mai bune gogosi din lume, facute de bunica mea. Erau minunate! Mancam pana nu mai puteam, iar dansa era atat de bucuroasa pentru noi, nepotii cei pofticiosi...
    Mi-ai prilejuit amintiri "delicioase", draga Pandhora!
    Iti doresc o noua saptamana cat mai buna! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. daca amintirile sunt dulci, e perfect! :)
      bunica mea nu facea gogosi dar facea cele mai gustoase galuste cu prune...mmm....
      mi-e dor de gustul ala grozav! :)

      Ștergere
  3. Gogosile imi plac, nu am voie sa mananc asa ceva, deci ma abtin, mai ales ca suferim si un asalt nociv pentru sanatate cu..."gogosi" oferite gratis de catre clasa politica.Mai bine ma intorc si iau nitel dintr-una adevarata, aburinda, apetisanta si...aromata.Adica sa-ti gadile nsrile ca si mititeii pusi pe gratar sub jar...
    Pofta buna si noapte buna !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. sa lasam politica draga Marco, ea este cu adevarat nesanatoasa...
      o gogoasa, oricat de infuriata ar fi ea face bine pana la urma :))
      o noapte buna iti doresc si eu!

      Ștergere
  4. ;) vreau să te asigur că nu eu am fost acela în niciun caz !!!
    Iubesc,apreciez și consum gogoașa...așa că dece aș înfuria-o,te întreb.....

    RăspundețiȘtergere
  5. Bună scumpo!
    Un dulce de care nu mă satur niciodată,deja mi-ai făcut poftă!
    O săptămână frumoasă îți doresc!
    Pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. macar sa nu fiu singura care pofteste :))
      pup si eu Elena, o noapte buna iti doresc!

      Ștergere
  6. Pentru alea cu brânză de vaci şi stafide optez şi eu :D ... recunosc, nu mă dau în vânt după gogoşi, eu mă dau în vânt după tot ce are brânză de vaci, stafide sau mere :D :))) .. oricum, povestioara e interesantă şi bună de ţinut minte. Mulţumim!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. gogosi cu branza si stafide nu am mancat dar placinta da, e preferata mea, o iubesc!! :)

      Ștergere
  7. Mmmm, la ce cazne m-ai supus... Frumoasă poveste ! Mie îmi plac cel mai mult gogoșile din care se fac papanașii, îmi pierd uzul rațiunii în fața unei porții de papanași cu smântână și gem. :) Dar sunt bune și astea de aici, când n-ai timp de altele: http://zinnaida.blogspot.ro/2014/03/gogosi-pripite.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ooo...da!
      papanasii, alta "tortura" placuta :)
      trec acum pe la tine sa vad reteta de gogosi pripite cu toate ca mie nu imi place sa fac gogosi dar sunt curioasa :)

      Ștergere
  8. Aha ! Trebuie sa le incerci si pe cele grecesti. Se cheama " lukumades " si sunt niste mingi aurii, micute cat sa le inghiti dintr-o imbucatura, ce se servesc cu miere, nuca si scortisoara. Mi-ai facut o pofta nebuna ! Deseara il trimit pe domnul meu dupa gogosele :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. miere+nuca+scortisoara = paradis :)
      ce mi-ai facut tu mie, Dani :)

      Ștergere
  9. offfff!
    azi m-am cantarit! nu-i a bine... :))
    dar oricat ar arata cantarul gogosile nu le refuz sub nici o forma! le ador!
    multumesc de povestire... :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa sa faci, nu exagera cu cantarul ala, iti vad oasele de aici!!
      te pupacesc :*

      Ștergere
  10. Ce coincidenta, pentru ca aseara sotul meu a facut niste gogosi de te lingi pe degete(se pare ca e mai priceput ca mine la acest desert).Foarte documentat articolul, o seara buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. esti o fata norocoasa, ce sa spun, sa va fie de bine si data viitoare sa va ganditi si la noi! :)

      Ștergere
  11. Nu ma mai joc! Imi iau gogosile si plec! :)))
    Abia astept sa-mi creasca nivelul glicemiei de la gogosi! Imi plac cel mai mult cele umplute cu branza de vaci si stafide, dar nu zic ba nici la cele cu gem si nici chiar la cele simple, iar cand e vorba de glazurate... imi pare rau ca am doar o gura. :)
    Un deliciu! papile gustative deja se agita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. eu cu branza si stafide nu am mancat, le iubesc pe cele cu gem de caise in mod special si uneori pe cele umplute cu ciocolata...mmmm.....

      Ștergere
  12. Fac parte dintre acele lucruri minunat de... mortale! Din cauza gustului, a aromei pe care o difuzeaza, dar si a nostalgiilor pe care le fac sa erupa! Imi lasa gura apa, doar citind aceasta metodica evocare.

    RăspundețiȘtergere
  13. Si bunica mea materna facea gogosi ff bune, simple, dar erau asa de bune ca nu le mai trebuia nici un gem. Mie nu imi plac dulciurile insa cele putine facute de bunica mea erau ff bune. Nu avea un repertoriu culinar deosebit de variat, de fapt maj persoanelor din familia mea, inclusiv mama, bunica paterna, diverse matusi nu au avut interese culinare deosebit de dezvoltate sau variate sau rafinate, barbatii nici atata, (cu exceptia unui unchi ff bun bucatar care se pricepea chiar sa prepare si peste, un produs despre care mama mi-a zis ca ar cere o mare indemanare tehnica si ff mult talent si expertiza inalt specializata, dar
    el era oricum unchi prin alianta, nu era unchi
    biologic), iar bunica de obicei servea gustari si mizilicuri, de gen branza si masline si ridichi la maj festinurilor de gala familiale, nu chestii complicate gen sarmale, pt ca bunica mea era ff minimalist moderna, si cand mergeam la ea in vizita era ca si cum m-as fi dus la un cocktail de deschidere al saptamanii modei, nu ca si cum m-as fi dus la cine stie ce receptie de la curtea lui Ludovic xiv cand inca industria modei nu se dezvoltase in forma ei modern-contemporana post revolutionar franceza. Insa facea si gogosele mici-medii ffff delicioase dintr-un aluat similar cu cel de cozonac. Mie personal de ziua mea imi facea totusi si niste rulouri cu crema de vanilie, nemaipomenit de bune, ca stia ca sunt fan si al perioadei industriei modei haute couture Ludovic xv, dar asta numai pt
    mine si numai de ziua mea !

    RăspundețiȘtergere
  14. Cand ma gandesc cum statea ea sa prepare acele foietaje complicate special pt mine plus o punea pe mama sa le transporte cu grija in troleibuz ca sa mi le aduca asa pe un platou la rezidenta mea personala...pana si mama era asa chiar super-admirativa fata de bunica la faza asta, ca ea a incercat sa faca si ea rulouri dar nu ieseau chiar asa ca ale lui bunica, asa ca isi recunostea pozitia de curier-transportor, si chiar anunta triumfatoare dupa ce se luptase cu aglomeratia, uite ce ti-a pregatit bunica special de ziua ta ! Zau, si eu la un moment dat nici nu apreciam ca totusi si munca de curier e ff importanta, abia mai tarziu am inceput sa o apreciez si pe asta...chiar am fost tentat sa o abordez profesional la un moment dat, efectiv omagial asa fata de aceasta activitate de timp liber a lui mama, (ca profesional mama era birocrat functionar, asa cum am ajuns si eu pana la urma, ca asta e cel mai comun in UE contemporana oricum, insa in timpul liber mama aprecia si modele si artele, si incerca sa le promoveze si fata de mine, numai ca eu stiam deja ca in acest domeniu nu as fi reusit sa trec niciodata dincolo de rangul de curier, nu as fi putut fi creator designer si producator-manufacturier asa ca bunica, asa ca am abordat curieratul mai mult ca job 2 fata de scrisori, documente si carti si brosuri, insa cand am incercat sa transport si bunuri artistic fragile, gen odata niste cremsnituri pret a porter chiar de industrie de masa nici macar din alea haute couture unicat, zau, le-am storcit de nici nu se mai stia ce sunt ! Nici nu mai zic ca de cate ori incercam sa transport obiecte artistice gen bijuterii, monezi etc, efectiv le pierdeam peste tot ! Asa ca mi-am recunoscut limitatiile si fata de acest fel de curierat de arta mai inalt specializat !)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu inteleg care este legatura intre "perioadei industriei modei haute couture Ludovic xv" si rulorile din foietaj ale bunicii tale, transportate cu multa grija de mama ta dar, asta esti tu, fermecator :))

      Ștergere