Psaltirea si celularul

Revad intotdeauna cu placere Iasul,ma linisteste blandetea lui si chiar daca este departe de a fi Roma, are si el cele 7 coline ale sale...
Dar nu despre Iasi as fi vrut sa povestesc acum...

Acum 10 ani am stat o perioada mai lunga -o luna- in Moldova....
Intamplarea m-a adus, pe mine si pe cele 5 colege ale mele la manastirea Dobrovat.
Este situata cam la 30 km de Iasi,o gasesti trecand prin padure si prin satul cu acelasi nume.....
La un moment dat iti apar in fata niste porti inalte din fier,in stanga lor un turn din piatra partial macinat de vreme si vremi.....si nici urma de manastire.....
Ocolind prin stanga turnul, apare brusc in fata biserica,este ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare.
Are acel acoperis specific,fara turle....
In fata bisericii, urcand niste trepte abrupte si incomode se vede in sfarsit manastirea.....
La inceputuri cladirea a functionat ca puscarie apoi ca orfelinat pentru fete,a fost sediul unei scoli mestesugaresti si abia mult mai tarziu a gazduit chiliile calugarilor.....
Despre ei vreau sa vorbesc...

Erau 7 calugari fiecare avand camera lui(chilia).Camerele sunt foarte inalte,holurile largi si teribil de pustii....
Sunt niste oameni foarte simpli,traind din munca lor in gradina,in padure,primind danii de la vizitatori,crescand animale.
Asa am cunoscut-o pe vacuta Diana si pe calul Lica si o gramada de motani buflei si cu blana frumoasa si lucioasa si chiar ma intreb de ce....pentru ca fratii nu mananca carne-doar peste,atunci cand nu sunt in post...
Poarta doar sandale pana incepe iarna bine de tot si folosesc cu multa grija lemnele...
Noi am ajuns acolo in noiembrie,fulguia dar fratii au fost niste gazde perfecte.
Au facut mereu foc in camera de oaspeti (care avea vreo 20 de paturi )pentru noi 5....
Fratele bucatar pregatea dimineata chiar si cafea pentru noi.....
Acolo am mancat un bors de hribi uimitor de bun si...teribil de acru :)
M-a uimit simplitatea credintei lor.
Pentru ei raiul e o gradina cu flori mereu proaspete la modul real si in iad,la fel de real arde acel foc care ii perpeleste pe necredinciosi....
Cat am stat acolo-9 zile-nici macar o data parintii nu au insistat sa mergem la slujbe-ei mergeau -cred ca erau 5 sau 7 pe parcursul zilei si noptii...
M-am aproiat mai mult de unul dintre frati-parintele Grigorie,tanar de altfel.
Avea 28 de ani atunci.....
Am vorbit despre tot felul de lucruri....
Despre credinta lui simpla dar si depre faptul ca si el a trait''afara''.
Imi spunea-si asta m-a facut sa zambesc.....''am fumat,am cunoscut femei...am fost bodyguard!''....
Prima data a fost frate (novice) timp de 3 ani,dar a renuntat inainte de a fi hirotonisit...
Dupa un an a revenit si dupa alti 5 a fost primit in tagma calugarilor.
Avea un par foarte lung pe care se straduia sa-l tina curat, si o barba la fel....
A fost linistitor pentu mine sa schimb cuvinte cu acest om....
Simplu fiind,simplifica lucrurile si asta il facea echilibrat si impacat....
Era necajit in schimb pentru ca avea un telefon mobil foarte vechi care nu avea incarcator si de cate ori veneau oaspeti la manastire spera sa gaseasca un incarcator compatibil.....
Inainte sa plec i-am lasat un mobil cu tot cu incarcator,aveam oricum doua si el simtea nevoia sa mai pastreze legatura cu lumea,pleca rar de la manastire....
Cand ne-am luat la revedere,mi-a strecurat in mana o Psaltire micuta....
Mi-a spus ca el citeste in fiecare seara din ea si e obiectul lui cel mai de valoare......
Mi l-a dat si m-a binecuvantat....
O pastrez si acum,e mereu cu mine.....ca si gandul lui bun... 

(repostare)