Rimbaud si Verlaine

“Ti-e sufletul ca un peisaj ales
Ce vin sa-l farmece bizare masti;
In cantec de lauta, dansand, ies
Tristeti, de sub vopselele grotesti.”

Sunt versurile lui Verlaine, din “Clar de luna”, un simbol parca al pasiunii pentru Rimbaud, cel care i-a transformat viata.
De la existenta sa calduta de proaspat insuratel, Verlaine a ajuns brusc sa simta caldura arzatoare a pasiunii: aparitia lui Arthur Rimbaud, un tanar poet din provincie avea sa ii dea viata peste cap si sa ii schimbe destinul.
Intre cei doi este o diferenta de 10 ani. Cand Rimbaud i-a scris, la sfatul unui prieten, cateva randuri lui Verlaine cerandu-i parearea asupra catorva incercari literare, raportul de forte era clar: ucenic – maestru.
Verlaine era deja o figura importanta a recent infiintatului curent simbolist si se invartea in cercurile selecte ale avangardei literare pariziene. Tovarasii sai de cafea erau nume sonore ca Mallarme, Anatole France, Villiers de Isle-Adam.
Avea 24 de ani si se casatorise de un an cu o incantatoare tanara in varsta de 16 ani, de la care astepta un copil. In aceasta perioada infloritoare si calma a vietii lui, il cunoaste pe tumultosul Rimbaud, pe care l-a incurajat sa vina la Paris raspunzandu-i la scrisoare cu cateva randuri de incurajare si un bilet de tren.
Dintr-un sot fericit si un viitor tata, Verlaine a devenit brusc robul unei iubiri asezonate cu hasis, absint si multe conflicte. Inspaimantata de puterea pe care Rimbaud a capatat-o asupra partenerului ei de viata si de schimbarile petrecute, Mathilde il paraseste pe Verlaine impreuna cu fiul lor abia nascut.
Cei doi poeti indragostiti au inceput un lung sir de calatorii prin Europa, relatia lor ramanand insa pe cat de intensa, pe atat de tensionata. In 1873 are loc actul culminant al acestei legaturi – Verlaine, intr-un acces de disperare, trage 3 focuri de arma in iubitul sau care il amenintase – pentru a mia oara – cu despartirea. Verlaine este inchis pentru doi ani.
In rastimpul de doi ani Rimbaud scrie "Un anotimp in infern" – considerata unanim a fi una dintre cele mai importante lucrari ale sale. O creatie despre esecul artistic si esecul amoros, intampinata insa cu reticenta de critici – ceea ce l-a determinat pe Rimbaud sa arunce manuscrisul in flacari.
Cu ajutorul vietii abstinente din inchisoare, Verlaine isi redescopera credinta in Dumnezeu. Cand iese din inchisoare se reintalneste cu Rimbaud, dar acesta ii refuza incercarile de apropiere. Avea sa fie ultima oara cand cei doi se intalneau.
Respins atat de Mathilde, cat si de Rimbaud, Verlaine avea sa moara, in 1896, in cea mai mare mizerie – in locuinta saracacioasa a unei prostituate.
Dupa despartirea de Verlaine, Rimbaud a inceput o viata de aventurier – a invatat germana, araba, hindusa si rusa. A traversat Alpii la picior, s-a inrolat in armata olandeza, a insotit o trupa germana de circ prin Scandinavia, a ajuns pana in Egipt si Cipru si s-a stabilit in cele din urma in Etiopia.
S-a intors in tara doar pentru a primi ingrijire pentru boala care l-a si rapus. A murit de cancer in 1891, la 37 de ani.

 

Sursa: mayra.ro