vineri, 20 aprilie 2012
Exercitiu de imaginatie ( repostare )
Am revenit de la Constanta,nu din vacanta,tot o deplasare in interes de serviciu....
De data asta am ales sa stau intr-un hotel foarte aproape de Piata Ovidiu,ma atrage in continuare zona aceea a orasului asa usor paraginita cum e ea la fel cum ma atrage statuia lui Ovidiu si mormantul care se afla acolo...sau asa se presupune...ca acolo este inmormantat poetul...
„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent....''
M-am oprit intr-o seara destul de tarziu cand traficul era ca si inexistent,m-am asezat pe bordura de langa statuie,am inchis ochii si am ascultat....am auzit mai intai zgomotele strazii.....si....incet...foarte incet si mult mai tarziu am auzit marea....sau doar am crezut ca o aud....
Si m-am intrebat...cat de singur s-a simtit el aici? departe de lumea lui civilizata....departe de tot ce insemna realitatea lui de zi cu zi....nici urma de eleganta si rafinament....pana si marea.....are alta culoare si forta aici...
''Cantaretul iubirilor gingase......''poate fi numita si asa ''Ars Amatoria''arta de a iubi.....si aici e vorba de placerea de a iubi si nu de sentimentul in sine....se pare ca si in libertina Roma placerea putea aduce neplacere.....
Ma mai gandeam in seara aceea la cat de putin s-a schimbat-aproape deloc-natura umana.....femeile au ramas la fel de dornice in a fi admirate,''mintite frumos''cum spunea chiar Ovidiu....barbatii....dornici de a avea un palmares cat mai bogat in cuceriri.....
Si totusi...ceva s-a schimbat....
Rafinamentul...
Rafinamentul exista (la timpul trecut) sau ar trebui sa existe(la timpul prezent), un rafinament al placerii...si nu doar al placerii....
O degustare a senzatiilor.....
Brusc mobilul meu incepe sa vibreze....si eu revin la realitate.....ridic privirea.....ochii lui Ovidiu erau indreptati in jos...spre mine.....
Ciudat...mereu am trait cu impresia ca Ovidiu priveste in departare-marea .....
Nu...el ma priveste pe mine in ochi...citindu-mi gandurile.....curiozitatile.....dorintele....
Ramane ganditor.....
Ars Amatoria?
(iunie 2010)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Auzi ? La Constanta acolo pe langa statuia lui Ovidiu miroase aerul a mare (asa mai umed albastru-sarat) ? Zau, aici unde sunt in Norvegia aerul nu miroase niciodata a NIMIC. Sunt chiar langa cheiul cu peste si chiar exista peste in el ca pescuiesc oameni pe aicea, si nu a mirosit decat o zi, una singura in 1 1/2 ani a peste. Nu mai vorbesc sa miroasa a umed-sarat. Sunt pe malul apei si aerul e atat de uscat, chiar si printre picaturile de apa de fjord aerosolizate care aprar daca bate vantul ca ti se strange pielea de pe fata. Dar e din cauza vantului de coasta cred...un vant atat de puternic incat in acest oras NU exista baltoace niciodata chiar daca ploua uneori, chiar adeseori, cu galeata. Doar o data pe an, cam pe la sfarsitul lui februarie exista o zi in care se simte adierea unui vant mai bland care vine impreuna cu Gulf Stream-ul tocmai din Caraibe, si asta aduce un miros usor vag parfumat a plumerii tocmai de acolo, insa dureaza doar asa max vreo 20 de minute. Aici nici daca stai la liziera padurii nu miroase a pom conifer, nici daca stai langa un arbust cu magnolii nu miroase a nimic. La inceput am crezut ca e posibil sa incep sa dezvolt Alzheimer, ca de multe ori incepe cu anosmie (pierderea simtului mirosului) insa nu e asa. Pur si simplu aerul nu miroase a nimic pt ca e in permanenta reinnoit de vatul de coasta, care e un vant ff uscat, adeseori si cald, de parca ar fi sirocco. De aia eram curios sa vad daca pe acolo pe langa statuia lui Ovidiu miroase a ceva deosebit, ca eu nu mai tin minte Constanta asa de bine ca nu am fost de mult pe acolo, dara parca tin minte ca inca din tren cand te apropiai de litoral parca incepea sa miroasa a mare.
RăspundețiȘtergerece frumos ai spus albastru-sarat :)
Ștergereda,daca bate putin vantul...
Piata Ovidiu este aproape deloc aglomerata si daca vrei sa simti,sa auzi marea,o poti face...
cand eram mica si mergeam la mare exact asta simteam si eu...mirosul acela special...putin sarat,umed...acum nu se mai simte asa...
am fost la mare in noiembrie-mereu mi-am dorit sa vad marea altcand decat vara-si da...atunci marea mirosea a umed-sarat,a alge,mirosea a alta mare...dar poate ca am eu prea multa imaginatie :)
fiecare are o "ars", cred ca raspunsul e in reusita "duetului", iar cheia succesului este...
RăspundețiȘtergereooo, daca as sti...!
iaca pozna, "critica criticii" cu cafeaua inca in mana...
rezumat: e clar ca in preajma "statuii" este, intotdeauna, Amor!
in acest caz ar trebui sa trecem pe la Ovidiu cand avem nevoie...:)
ȘtergereE foarte frumoasa zona respectiva, dar trebuie renovate cladirile... Ca si in Bucuresti, cladirile vechi sunt lasate de izbeliste...
RăspundețiȘtergerefoarte adevarat...asta m-a intristat foarte tare si acolo si in Bucuresti si in Braila unde exista case fantastic de frumoase...Braila este inca,pe alocuri,un oras fermecator...
Ștergerea.Era normal ca poetul de să te privească de la înălţimea soclului lui ca pe o curiozitate : cu 2000 de ani înainte, el doar auzise de Pandora, dar acum să aibă el surpriza să o vadă pe acolo...:)))
RăspundețiȘtergereb.Văd că aici apare "Ars amatoria".Eu o viaţă întreagă am ştiut de ..."Ars amandi"...
stiu ca sunt utilizati ambii termeni...poate ca "Ars amandi" suna mai aproape de verbul "amare" din lb italiana si din acest motiv este cunoscut mai bine...eu prefer "Ars amatoria" :)
Ștergerein acest caz Ovidiu a facut fata bine situatiei dovada ca este un barbat...de bronz :)
a.Nu avem aici treabă cu italiana, ci cu...latina!
RăspundețiȘtergereVerbul este amó, amáre, amáví, amátum.Vezi conjugarea la:
http://www.informalmusic.com/latinsoc/verbs/amo.html
b.Norocul lui că este de...bronz.Dacă era de aur, demult nu mai rămânea decât...soclul din el... :)))
cum nu cunosc limba latina m-am raportat la ceea ce cunosc...stim amndoi ca atat lb romana cat si lb italiana sunt limbi latinice...
Ștergereprecizarea ta este bine venita si pertinenta...multumesc :)
Nu...."latinice" (what the hell!!!)ROMANICE!
Ștergeream inteles ideea...sper ca si altii care traiau in "necunoastere" ca si mine acum sunt luminati :)
Ștergeremultumesc Marco...iti apreciez cunostintele :)
"Necunoaşterea" ţine de ...virtual."Cunoaşterea" ţine de realmente de real!
Ștergerecred ca voi transforma aceasta postare intr-un lung sir de multumiri la adresa ta pentru precizari :)
ȘtergereFrumoase gânduri! Iar statuia marelui poet de la Constanţa, ar trebui să fie un loc de pelerinaj pentru cei ce vizitează vechiul Tomis. Păcat că nu se studiază la şcoală poezia lui. Şi câte alte personalităţi nu cad în uitarea românilor....
RăspundețiȘtergeresunt din ce in ce mai putini cei interesati de vechiul Tomis si de Ovidiu cu atat mai putin...
Ștergereda...ar fi fost interesant ca Ovidiu sa fie studiat in scoala...in scrierile lui se gasesc atat de multe detalii legate de viata cotidiana a Romei antice si in plus...poezia...
Foarte frumoasa relatare... pentru un moment m-am pierdut in imaginatie si incepeam sa aud marea... :)
RăspundețiȘtergeremultumesc...sunt incantata ca s-a intamplat asa :)
Ștergerece frumos ne-ai povestit! iar ovidiu te-a privit in ochi...ce poate fi mai frumos?! zi faina...
RăspundețiȘtergerepentru mine chiar a fost un moment deosebit :)
Ștergereo seara faina iti doresc la randul meu :)
Mi-a plăcut postarea!
RăspundețiȘtergereStatuia a avut în trecut și momente mai grele:
http://www.flickr.com/photos/se-cret/7099085419/in/photostream
am citit...
Ștergeree atat de usor sa distrugi...